aprilie 2013
Festivalul Internaţional de film NexT, 2013
Decupate parcă din filmele turistice, primele cadre din Şanţul evocă lumea nealterată a satului tradiţional transilvănean - ca geografie, românesc - ca apartenenţă a gesturilor şi expresiilor.
 
Camera abil mânuită fixează cu acurateţe gospodăria lui badea Vasile (Adrian Titieni), harnic gospodar ardelean. În plină zi de sărbătoare, duminică, soţia acestuia - Lucreţia (Gabriela Popescu) încearcă să îl convingă să nu lucreze că ar fi păcat. Argumentele de natură religioasă nu stau în picioare în faţa lui "Văsălică", fie şi în zi de sărbătoare. Presiunea primarului pare a fi mai mare decât cea a preotului care citea prohodul Maicii Domnului.
 
Scena ne sugerează a fi o reeditare transilvăneană a dialogului dintre Ilie Moromete şi Catrina din filmul Moromeţii al lui Stere Gulea. Adrian Titieni, cu o rostire ardelenească sută la sută, suduie în cel mai neaoş stil, în contrast cu religiozitatea afişată a Lucreţiei.
 
Încercând să evite amenda autorităţilor, baci Vasile încearcă să găsească ajutoare pentru muncă din rândul consătenilor. Singurul care nu îl refuză este ţiganul Petre, o "pată de culoare" în satul încremenit în cutume. Prins în cursa baciului Vasile, Petre sapă "ca gândul şi ca vântul" şanţul viitorului "nănaş". Dialogul celor doi este o salbă de regionalisme (bistoş) şi înjurături aduse la zi, printre care se întrezăresc separările în funcţie de etnie din lumea rurală. Copilaşul lui Petre avea deja cinci luni şi nu fusese botezat pentru că nimeni din sat nu voia să se înrudească cu "ţiganul".
 
Surpriza este maximă pentru Lucreţia la cină, după spovedanie. Cea care sărutase icoanele află cu stupoare că soţul ei va fi "nănaşul pruncuţului lui Petre - ţiganul". În casa ei, "cocoşul cântase", spre disperarea ei de femeie-fariseu.
 
Regizorul surprinde ipocrizia instalată în lumea satului, în care măsura faptelor este estompată de discursurile fals-moralizatoare. Adevărul care nu cruţă iese la iveală printre bucatele ademenitoare (lipii cu curechi, vin rubiniu) trezind semne de întrebare. Discrepanţa dintre esenţă şi aparenţă stârneşte haz şi totodată invită la meditaţie.
 
Cu un final ce încheie rotund ziua din film, ploaia îşi face loc prin şanţul săpat cu atâta trudă de Petre şi plătit atât de "scump" de baci Vasile.
 
Pelicula are claritate imagistică şi o coloană sonoră (Antena Satelor, Învârtita de pe Someş) ce îl pot trece cu succes graniţa către filmul turistic. Totuşi, fondul peliculei este ilustrat de măiestria celor trei actori din rolurile principale: Adrian Titieni, Gabriela Popescu şi Sergiu Costache.


Şanţul (2012)
Regia: Adrian Silişteanu
Distribuţia: Adrian Titieni, Gabriela Popescu, Sergiu Costache, Emilian Marnea.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus