aprilie 2013
Sightseers
A cup of english dark humor, servită de Bonnie & Clyde, varianta twisted, un soi de "psihopaţi next-door", un cuplu banal, Tina şi Chris, care au o relaţie de vreo trei luni şi care descoperă în timpul unei vacanţe cu caravana prin tot felul de destinaţii turistice britanice că o crimă făcută în scop curativ (ca să-ţi rezolvi problemele cu propriii demoni şi frustări) are regulile ei. Mai mult, dulcea acceptare între cei doi (Tina acceptă crimele lui Chris, Chris acceptă mania Tinei pentru căţelul pierdut) îi leagă tacit, îi face să colaboreze şi într-un final, o face pe Tina să-şi depăşească atribuţiile de criminal pentru a-l impresiona pe Chris, ca mai apoi să o dea în bară, iar excesul de zel să distrugă farmecul nelegiuirilor anterioare. Sighseers e o cronică, cu ironii savuroase, cu privire la relaţiile de cuplu şi la închistarea ipocrită din jurul societăţii britanice, premiată cu premiul pentru cel mai bun scenariu la finalul competiţiei B-EST IFF 2013.

Regizorul, Ben Wheatley, introduce violenţa ca pe un element absurd, depieliţat de stratul lui social sau moral, menit să facă un comentariu contrastant vizavi de banalitatea love-story-ului (pe care o distruge, de altfel) şi de latura aceasta bio, ecologistă, pe care alege o să o arate, în ceea ce priveşte parcursul turistic al celor doi şi restul personajelor întâlnite (şi, într-un final, omorâte) - bărbatul care aruncă ambalaje pe jos, familia cu caravana ultra-modernă, bărbatul care protestează împotriva excrementelor de câine, inventatorul unei caravane portabile pentru bicicletă şi un ultim biciclist de pe marginea drumului. Astfel încât, chiar procesul de "curăţare" a oamenilor de pe faţa pământului devine un act ecologist, pentru că, aşa cum afirmă unul din personaje, prin asta se reduce cantitatea de deşeuri pe care acesta ar putea să le producă. Cei doi, Tina şi Chris, nu sunt doi maniaci ecologişti, ci pornesc de la o anumită normalitate (şi bun-simţ, în ceea ce priveşte ecologismul) şi ajung, prin nişte extreme consequences tratate în estetică absurdo-tarantiniană, la a induce un alt grad de normalitate, în care crimele pot fi justificate.

Umorul negru e prezent nu numai în replicile protagoniştilor şi în situaţiile în care ajung cei doi, ci şi în felul în care camera surprinde anumite momente, aproape parodiindu-le prin slow-motion-uri aplicate unor secvenţe dure sau prin tăieturi bruşte de montaj. Povestea de dragoste se destramă şi ea odată cu ultimul obiectiv turistic din vacanţa celor doi, departe de a fi cea ideală, plănuită iniţial. Filmul britanic, amuzant şi cu o doză de teribilism bine controlată, spune, de fapt, povestea găsirii unei compatibilităţi, într-o lume devenită şi ea incompatibilă pentru protagonişti, o Bonnie isterică, un Clyde criminal, fără dorinţa de a jefui bănci, fără arme, doar cu speranţa că-şi vor consolida relaţia într-o vacanţă.

Regia: Ben Wheatley Cu: Alice Lowe, Steve Oram, Eileen Davies, Richard Glover, Monica Dolan, Jonathan Aris, Richard Lumsden

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus