Rodriguez (Jesus "Sixto" Rodriguez) colindă străzile oraşului Detroit cu o chitară în spate. E iarna anului 1969, hard-working-class-ul american suferă din cauza sărăciei şi a crizei identitare pe care o resimte în fel şi chip toată societatea americană, iar undeva, într-un club de pe malul râului Detroit, într-o ceaţă desprinsă din filmele noir, cântă acest Rodriguez. Unii spun despre el că n-au mai auzit aşa muzică şi versuri, decât din gura şi chitara lui Bob Dylan. El ajunge să înregistreze un album, care se dovedeşte a fi un eşec total. Dă un concert în acelaşi club, în care începuse cu câteva luni în urmă să le zică despre viaţa pe stradă, anti-establishment, droguri şi alte constante ale vieţii, pe ritmuri de blues în valenţe filosofice, lumea îl huiduie, aşa că misteriosul Rodriguez scoate un pistol şi îşi zboară creierii fix pe versurile "But thanks for your time / Then you can thank me for mine / And after that's said / Forget it."
SAU... După ce casa de discuri care îl promova i-a retras discul de pe piaţă, fix cu două săptămâni înainte de Crăciun, împlinind versul profetic al unui cântec de-al lui "Cause I lost my job two weeks before Christmas / And I talked to Jesus at the sewer / And the Pope said it was none of his God-damned business", Rodriguez cel enigmatic dă un ultim concert, tot în clubul lui de suflet, toarnă benzină pe el şi pe chitară şi-şi dă foc pe scenă.
IN THE MEANWHILE, discul lui, care nu vânduse aproape nicio copie în America, ajunge cumva în Africa de Sud şi devine un breviar de imnuri pentru tinerii din Cape Town, care, deşi nu ştiau nimic despre acel cântăreţ, decât că a murit ca un erou, fac din cântecele lui ode de revoluţie împotriva Apartheid-ului, conflictul rasial care le măcina societatea. Discurile lui Rodriguez se copiază pe sub mână, până ce încep să fie distribuite ilegal de o casă de muzică, ajungând uşor, uşor în casele fiecărei familii din Africa de Sud. Peste câţiva ani, cineva se gândeşte să investigheze problema şi, pornind de la - unde se duc banii de pe discurile lui Rodriguez din moment ce el e mort?, ajunge să descopere că superstarul sud-african, alias paria american, e bine sănătos şi munceşte pe brânci în Detroit. De aici încolo e doar happy-end-ul unei poveşti despre cum muzica poate la fel de bine să instige oamenii la lucruri bune, precum poate să-i inspire sau să-i adune, despre a fi vedetă şi drumul până la succes, sau despre a rămâne mereu un om simplu, dar pasionat.
Filmul adună interviuri, documente de arhivă, prezintă reconstituiri, filmate sau animate, montate pe melodiile cele mai fredonate ale lui Rodriguez, şi reface pas cu pas căutarea făcută abia în anii '90, până ce ni-l aduce pe ecran pe însuşi cel căutat, plus familia lui, totul bine coregrafiat de regizorul Malik Bendjelloul astfel încât povestea căutătorilor să fie şi povestea spectatorilor.