Şi chiar dacă Shakespeare reuşeşte să facă până şi din cititor un spiriduş care sare din palat în pădure, topind unitatea de spaţiu şi timp, spectatorul se lasă mai greu cucerit de această convenţie, ca o Rosalindă îndrăgostită care doreşte să cuantifice dragostea, supunându-şi iubitul la diverse încercări pentru a-i măsura iubirea... În condiţiile astea, se spune că Shakespeare e contemporanul nostru?
Prin urmare, avem nevoie de dovezi palpabile ca să credem un actor. Nu mai este de ajuns textul şi vocea. Vrem mai mult. Ca un actor dat pe silenţios, eventual şi cu o pungă pe faţă, care trebuie să vorbească cu trupul. Din acest punct de vedere, spectacolul Cum vă place beneficiază de o spectaculoasă componentă coregrafică, sub semnătura Valentinei de Piante Niculae. Alegerea inspirată a muzicii (Pavel Ulici, Daniel Meşteru), precum plasticitatea şi fluiditatea în mişcare a tuturor interpreţilor sunt de apreciat. Mi-au atras atenţia în mod deosebit Alexandru Sinca pentru muzicalitate şi expresivitate corporală şi Cezar Grumăzescu, pentru ritmicitatea mişcării. Recunosc, prima semi-observaţie pe care am făcut-o cu privire la spectacol a fost: "Măi, ăştia sunt dansatori?". A nu se înţelege că am desconsiderat jocul actoricesc, dimpotrivă, s-au remarcat pe acest plan Lucian Ionescu, interpretul lui Le Beau, Ciprian Almăşan şi Idris Clate pentru rolurile păstorilor , toţi masteranzi anul I Arta actorului.
Lucian Ionescu construieşte un personaj consecvent, care se susţine de la început până la sfârşit, stârnind hohote de râs la fiecare apariţie. Inteligent construit, la graniţa între pederast şi metrosexual, fără accente grosolane de nici o parte, Le Beau este jucat foarte bine de Lucian Ionescu, care nu trivializează personajul, oferindu-i un caracter aluziv, atât în interpretarea textuală cât şi în mimică. Este fabuloasă scena când acesta ajunge în pădurea Ardenilor în mantie şi pălărie cu voal, purtând o mănuşă de mătase până la cot, arătând mai somptuos decât ducele surghiunit. De altfel, costumele, semnate de Chris Burlacu şi Rodica Ştirbu (master II Scenografie), au redat foarte bine atmosfera pastorală a piesei, dominată de curteni travestiţi şi de ciobăniţe.
Idris Clate, în rolul lui Silvius, transformă un personaj episodic într-unul extrem de comic, folosindu-se foarte bine de expresivitatea feţei şi de subtext. Nu în ultimul rând, Silvana Negruţiu (master anul II Actorie) se remarcă prin cum stăpâneşte rolul Celiei chiar şi în lipsa textului, sau mai ales în lipsa acestuia. Dă dovadă de un umor fantastic prin tăcerile de care ştie să se folosească cu măiestrie şi prin jocul actoricesc când plin de candoare, când de aciditate.
Dintre componentele spectacologice, cea mai de impact a fost coregrafia, foarte bine pusă în valoare de către masteranzi, atât la nivel tehnic cât şi artistic. Cu toate acestea, am avut câteva nelămuriri în ceea ce priveşte începutul coregrafiei, unde deşi ideea metamorfozei din actor în personaj a fost vizibilă şi foarte de efect, nu a existat o distingere dramatică a rolurilor fiecărui interpret, astfel încât nu am înţeles dacă actul artistic făcea referire la personajul fiecăruia ori la un personaj colectiv. Recuzita, alcătuită din pantofii diverşi de la buza scenei, păreau să indice prima variantă, a individualizării personajelor, în timp ce momentul de teatru-dans convergea spre un cumul de forţe şi de energii care se luptă pentru ca în final să se întrepătrundă sub un singur personaj colectiv, ca de pildă Căsătoria, personaj prezent în textul shakesperian.
O altă observaţie legată de coregrafie este mica fragmentare între momentele dansate şi cele jucate, din pricină că nu au existat nişte delimitări clare în ceea ce priveşte personajul dansant al fiecăruia, motiv pentru care trecerile au fost uşor bruscate.
În ceea ce priveşte componenta scenografică, decorul a fost constituit într-o manieră semi realistă semi simbolică, din nişte bucăţi uriaşe de pânză, iluminate, cu proiecţii pe alocuri, totul pe un fundal deşertic realizat pe fante. Deşi acestea nu au deranjat estetic, efectele de lumină creând o atmosferă selenară, nici nu şi-au demonstrat deplina utilitate, fără a avea o contribuţie semnificativă la regia spectacolului.
În ciuda acestor mici inadvertenţe - părţi coregrafice confuze, unele a căror durată şi repetabilitate ar fi putut fi scurtate -, spectacolul nu a trenat, deşi a durat aproape trei ore; semn bun, de fapt, indicativul poate cel mai bun al unui spectacol reuşit în ziua de azi: să nu simţi că trece timpul. Şi într-un prezent unde telefonul mobil sau emailul îţi reamintesc constant timpul biologic de care dispui prin cât şi când, un spectacol care mă invită la cum îmi place sună a vacanţă exotică. Şi parcă altfel mă gândesc la metrouri....
Producţie UNATC "I. L. Caragiale"
Cum vă place de William Shakespeare.
Spectacol de Master II Arta Actorului. Coordonator proiect: Conf. univ.dr. Liviu Lucaci. Asistent: Drd. Ioana Barbu.
Coregrafie: Drd. Valentina de Piante Niculae.
Scenografie: Chris Burlacu, Rodica Ştirbu.
Linie melodică şi concept instrumental live: Pavel Ulici.
Light design: Alexandru Bibere, Radu Barbu, Alexandru Baltă.
Sound design: Daniel Meşteru. Proiecţie: Ştefan Schultz.
Distribuţie: Pavel Ulici (Ducele surghiunit / Uzurpatorul Frederic), Silviu Mircescu (Amiens / Oliver), Vlad Pavel (Jacques), Lucian Ionescu (Le Beau), Lucian Ionescu, Ciprian Almăşan, Alexandru Sinca, Idris Clate (Charles), Cezar Grumăzescu (Orlando), Alexandru Sinca (Tocilă), Ciprian Almăşan (Corin), Idris Clate (Silvius), Ioana Manciu (Rosalinda), Silvana Negruţiu (Celia), Irina Cărămizaru (Phebe), Ana Maria Bercu (Audrey).
(foto: Cătălin Georgescu)