Debussy before and after (Debussy, înainte şi după) s-a constituit într-un inedit şi fermecător itinerar muzical susţinut de pianista clujeană Silvia Sbârciu în cadrul Stagiunii de marţi seară, eveniment care a avut loc în Sala Mică a Ateneului Roman. Absolventă a binecunoscutei Academii de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, cu un stagiu la Staatliche Hochschule für Musik und Darstellende Kunst-Mannheim (Universitatea de Muzică şi Arte din Mannheim), talentată pianista şi-a continuat studiile aprofundate la clasa prof. Paul Dan, participând în ultimii ani la cele mai importante evenimente muzicale din lume: Karl Heinz Kaemmerling de la Mozarteum Salzburg, Internationale Klavierakademie Murrhardt (Germania), respectiv International Keyboard Institute and Festival (IKIF), în anul 2010.
Colaborarea cu orchestrele filarmonicilor din Oradea, Sibiu, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Timişoara şi Braşov este dovada valorii şi maturităţii artistice pe care pianista clujeană le-a dobândit prin talent şi studiu. Doctor în muzică cu teza despre post-romantismul austriac, intitulată "Arta interpretării liedului la Hugo Wolf şi Gustav Mahler" (conducător ştiinţific prof. univ. dr. Eduard Terényi), Silvia Sbârciu se remarcă în mod deosebit la nivel interpretativ prin "modalitatea de interpretare a muzicii moderne, prin măiestria tehnică, virtuozitatea, fantezia muzicală dezinvoltă, expresivitatea de mare profunzime, capacitatea de retrăire care se manifestă cu sinceritate în arta sa pianistică" (compozitorul Eduard Terenyi)
Silvia Sbârciu a încântat publicul Ateneului Român cu o serie de lucrări special alese pentru omagiul adus compozitorului Claude Debussy. Lucrările selectate traversează aproape patru secole de muzică de înalt nivel: de la compozitorii din epoca barocului: Louis Couperin (Chaccone); Domenico Scarlatti - Sonatele în do major, în re minor şi în sol major), continuând cu impresionismul lui Claude Debussy (Preludiile Les fees sont d'esquises danseuses, Bruyeres, General Lavine, Ondine) şi ajungând până la modernitatea sonoră din compoziţiile japonezului Toru Takemitsu (Rain Tree Sketsch II) şi transilvăneanului Eduard Terenyi (Scarlattiana II: En blanc et noir, Hommage a Debussy, L'artisanat furieux, Hommage a Alban Berg şi Floetentanz).
Nucleul este desigur constituit de universul componistic al lui Debussy, pe care Silvia Sbârciu l-a studiat cu atenţie şi profunzime în mod sinergic, integrator cu muzica altor epoci. În conexiune cu acest univers armonios, fără salturi şi stridenţe inutile, s-au conturat două pasiuni "before and after": pe de o parte, pasiunea pentru creaţia claveciniştilor francezi şi italieni (sec. XVII-XVIII), dar şi pasiunea pentru muzica modernistă din secolul XX. De aici nu a fost decât un pas spre reliefarea unui filon comun între cele trei lumi, filon sugerat de scriitura pianistică şi oglindit în interpretarea exuberantă, deplină şi sinceră din faţa pianului Kawai.
Omul şi pianul s-au aflat timp de o oră într-o relaţie de comuniune muzicală, transfiguratoare, generatoare de emoţie şi sensibilitate, iar complexul sonor care s-a născut din această interacţiune memorabilă a avut funcţia de a readuce timpul într-un punct comun, aparent indicibil şi totuşi enigmatic: întoarcerea muzicii la adevărata sinteză, la rolul ei de element sacralizator şi creator de noi lumi prin afirmarea valorilor perene, căci "dintr-un popor nu rămâne nimic, decât cultura." (Mircea Eliade). Definiţie valabilă şi ajustabilă, de asemenea, în cazul muzicii.
Trăirea intensă şi expresivitatea pianistei din momentul interpretării au fost confirmate şi încununate la final prin binemeritatele aplauze dăruite de cei prezenţi. Cadrul aparent intim din timpul recitalului s-a transformat până la final într-un dialog muzical familial între talentata pianistă şi spectatori, elemente care au contribuit la crearea unei atmosfere unice de apropiere faţă de Artist şi Muzică.
