Bine că există prietenia, căci nimeni nu ascultă mai bine decât omul tău de încredere căruia îi povesteşti şi p-alea bune şi p-alea rele, care îţi ţine partea când meriţi şi te scutură bine când greşeşti. Păcat că e rară.
În apartamentul lui Olive se organizează săptămânal o întâlnire, ca între fete, unde se joacă Ştii şi câştigi, se deapănă amintiri din liceu, se discută despre sex şi relaţii. Dialogul presărat cu ironii şi glume, nevinovate sau nu, este abordat cu entuziasm de cele cinci actriţe care ne oferă câte un tip de prietenă, astfel încât oricine se poate recunoaşte pe scenă: Diana Bogdan realizează o Sylvie sarcastică, Georgiana Vişan este simpatica Renee, Monica Buzoianu este Mickey, poliţistă de profesie şi o tipă foarte pragmatică şi Patricia Dulgheru o joacă pe naiva Vera.
Doar că seara este compromisă pentru că Florence lipseşte şi umblă pe străzi - soţul ei tocmai i-a cerut divorţul. Prietenele intră în panică, părăsita trebuie să fie protejată, să nu facă vreo prostie, ameninţările de sinucidere trebuie tratate cu seriozitate. Şi, o fi Olive o fire puţin distrată şi cam dezordonată, dar e foarte singură, iar cum Flo nu are unde să se ducă, să stea la ea. Dar dacă despărţirea e grea, cum o fi traiul în doi?
Florence, să spunem că îşi face griji... Ok, îşi face prea multe griji şi parcă dă semne şi de tulburare obsesiv-compulsivă - face ordine tot timpul şi găteşte ce prinde - în plus, poartă şi conversaţiile de societate cu aerul că face cine ştie ce filosofie. Andrada Fuscaş reuşeşte să controleze crizele de isterie care nu alunecă în penibil şi devin momente comice, deşi trebuie să ofere mai multă atenţie anumitor replici şi gesturi. Redă senzaţia că este genul de om care face lucrurile cum trebuie. De fapt, am putea spune că personajul său este femeia ideală din New York, unde să găteşti mâncăruri tradiţionale europene şi să-ţi stea şi părul bine e o performanţă pe care orice doamnă ar trebui să o atingă.
În rolul lui Olive aveţi două opţiuni. Carla Teaha oferă personajului său o aură de afecţiune credibilă pentru prietena ei. Ritmul său ne oferă senzaţia mai degrabă de deznădejde, decât de revoltă în faţa "necruţătoarei" ordini a lui Flo, până ce va atinge punctul maxim de tensiune. Pe de altă parte aveţi varianta energică a Francescăi Leonte, care redă o personalitate iritabilă şi independentă. Încă de la început simţim o uşoară ostilitate pe care o dă personajului său, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă singurătatea a fost un motiv suficient de puternic pentru a o invita pe Flo să locuiască cu ea.
Indiferent de situaţie, iată că Olivie îşi pune casa la dispoziţia prietenei sale, care nu doar că acceptă, dar începe să se facă comodă începând cu câteva schimbări pe ici, pe colo, peste tot. Replicile sunt scurte, amuzante, acide şi funcţionează ca un mecanism bine uns, iar relaţia lor începe să ticăie ca o bombă cu ceas.
Până şi întâlnirea romantică se transformă într-o şedinţă de recuperare post-divorţ. Intrarea celor doi invitaţi, fraţii Manolo şi Jesus Costazuela declanşează una dintre cele mai amuzante scene ale spectacolului. Costin Dogioiu (un pasional Manolo) şi Andrei Dombrovschi (timidul şi sensibilul Jesus) n-au ei origini spaniole şi nici nu dau semne de rudenie, dar au simţul umorului şi asta te face să uiţi de toate. Se folosesc de fiecare prilej - dialog, situaţie, jocul de accente şi traduceri în română şi în spaniolă - pentru a face publicul să râdă şi reuşesc cu succes.
Singurul defect al montării de la Palatul Copiilor este partea tehnică. Manipularea luminilor este imprecisă şi se întâmplă să înceapă spectacolul cu lumina aprinsă în sală sau să aplauzi actorii la final pe întuneric. Dar problema se poate rezolva dacă se va acorda mai multă atenţie acestui aspect.
În ciuda tuturor argumentelor, "evacuarea" lui Flo se dovedeşte a fi o misiune dificilă. Fiecare prieten are defectele lui, dacă nu reuşeşti să i le tolerezi mai poţi fi la fel de sigur de sinceritatea relaţiei voastre? Nu degeaba spectacolul se deschide cu melodia Fionei Apple, Why try to change me now?
Pe deasupra, ştiţi cum se zice: rău e cu rău, dar mai rău e fără rău...
Producţie UNATC "I.L. Caragiale".
Un cuplu ciudat de Neil Simon.
Spectacol de licenţă Arta Actorului. Clasa: prof.univ.dr. Adrian Titieni. Coordonator: asist.univ.dr. Raluca Rusu-Diţă.
Distribuţia: Francesca Leonte / Carla Teaha (Olive Madison), Andrada Fuscaş (Florence Unger), Diana Bogdan (Sylvie), Georgiana Vişan (Renee), Monica Buzoianu (Mickey), Patricia Dulgheru (Vera), Costin Dogioiu (Manolo Costazuela), Andrei Dombrovschi (Jesus Costazuela).
Regizor ethnic: Rodica Găurean. Scenografia: Mihaela Popescu şi Andreea Răfoiu. Sound & Light Design: Cristian Niculescu. Foto: Cătălina Flămînzeanu.