Daytime professional actors starring midnight ladies - Chicago

Începutul e greu. Întotdeauna. E greu, dar e şi frumos pentru că este pură improvizaţie. E jazz... all that jazz. Se bazează pe intuiţie. Intuiţia există mai înainte de orice început. Viaţa, arta sunt un drum al intuiţiei, o maturizare a ei. Certitudinile sunt intuiţii îmbătrânite. Începutul e întotdeauna greu. Sfârşitul? Depinde de conţinut. Dacă ai început, trebuie să mergi susţinut.

Maestrul de ceremonii începe prin a ne arăta că într-un oraş cum este Chicago nici închisoarea nu doarme. "Doamnele" au pus mâna pe arme, şi şi-au împuşcat iubiţii sau soţii din gelozie. Le înşelau, într-adevăr. Altele pentru că vroiau să devină vedete şi dorinţa nu le-a fost luată în seamă. Răsfăţ. Cazul lui Roxy Hart. Începe dansul. Dansul închisorii. Tango-ul răzbunării mânat de dorinţa popularizării.

Spectacolul Chicago de la UNATC poate fi doar văzut, nu poate fi exprimat în cuvinte. E cântec, e dans, actorie ce "se distrează şi se relaxează" în momentele de muzică şi coregrafie. E o poezie. Şi energie. O linie acrobatică, matematică, dar deloc schematică. E un antrenament. E cabaret. Este era flapper: tunsoare bob, pene, rochii cu ciucuri, ţigarete, femei cochete - totul stilat, mai mult sugerat, dar bine jucat.

Ziariştii sunt peste tot. Notează orice. Au notat, au uitat. Hăituiesc prezentul până când ajung să-l ucidă. Cum strigă travestitul Mary Sunshine într-un moment de extaz sentimentalo-gazetăresc: "Sânge! Sânge peste tot!" De ce această fascinaţie demonică pentru el? Paradoxal, e singurul care, după ce ai minimalizat orice eveniment sau sentiment, mai poate să semnifice ceva, să aibă valoare. E un element sacru care, chiar luat drept pandant al brutalităţii, nu îşi pierde încărcătura originară: "sânge din sângele meu", "fraţi de sânge". Prin urmare, element vital care pecetluieşte pe vecie orice legătură.

Când vezi câtă bucurie se regăseşte în jocul tinerilor actori şi îţi dai seamă că fiecare student masterand trăieşte cu adevărat plăcerea de a fi în acel rol alături de colegii săi, te întrebi ce se va întâmpla cu ei când se vor despărţi, când nu vor mai lucra împreună? Fiecare dovedeşte prin rolul pe care îl face că a deprins toate aptitudinile necesare meseriei de actor şi că este pregătit pentru orice tip de moment scenic. Încrederea pe care le-o dă colectivul din care fac parte, nu ţine însă de nici un fel de tehnică, nu poate fi învăţată, ea este un dar al timpului petrecut împreună. De aceea, trebuie să-şi propună să continue să lucreze în formula de acum. Să continue să fie fraţi de scenă. În cadrul Galei Absolvenţilor de Master, pe 19 şi 20 mai 2013 au fost ultimele reprezentaţii cu acest spectacol. Poate din toamnă îl vor mai juca, dar trebuie să fie luaţi de un teatru. Povestea se va construi din nou, în Chicago-ul din Sala Atelier a UNATC "I.L. Caragiale" cu alţi tineri care vor veni să înveţe să devină maeştrii ai scenei. Deocamdată, în cele două reprezentaţii am savurat uimitoarea întâlnire a mijloacelor de expresie. Chiar dacă, în funcţie de afinităţile fiecăruia, se poate observa că unul e mai bun pe dans, altul e mai dezinvolt în cântat, per total reuşesc să respecte o reţetă care probabil ar putea cuceri Broadway-ul. Deşi, le-aş dori mai degrabă să ajungă în West End, pentru că au stil şi nu mizează pe comercial, spectacolul având şi subtilităţi care ţin de satiră socială.

Ştire de ultimă oră: Actori proaspăt absolvenţi, dar deja profesionişti au fost văzuţi jucând cu drag şi spor în musicalul Chicago. Cânţi cu ei, dansezi în scaun şi cred că e maximum pe care ţi-l poţi dori de la un musical. Pentru mai multe detalii vă dăm legătura la faţa locului.

Producţie UNATC "I.L. Caragiale".
Chicago de John Kander şi Fred Ebb. Spectacol de Master II Arta Actorului.
Clasa: prof. univ. dr. Gelu Colceag. Coordonatori proiect: lect. univ. dr. Mihaela Sârbu, drd. Vladimir Anton (Arta Actorului), lect. univ. dr. Roxana Colceag (Adaptare şi pregătire coregrafică), drd. Nadia Trohin (Pregătire vocală), prof. univ. dr. Horea Murgu (Light&Sound Design), lect. univ. dr. Ştefan Caragiu (Scenografie). Decor: Toma Costin, Gabriel Ranete (Master I Scenografie) Costume: Iulia Popescu (Master I Scenografie) Light&Sound design: drd. Daniel Klinger Sonorizare: Andreea Iacomiţă, Vlad Dragomirescu (Master I Light&Sound design) Concept/versuri rap: Răzvan Krem Alexe şi Alexandru Huţuleac Operator spot: Mitu Dumitraşcu.
Distribuţia: Irina Cărămizaru (Velma Kelly), Ana Odagiu/Arina Cojocaru (Roxie Hart), Petre Ancuţa (Billy Flynn), Cristiana Ioniţă (Hunyak), Andrei Huţuleac/Răzvan Krem Alexe (Maestrul), Mihaela Velicu (Mona), Oana Puşcatu (Liz), Alexandru Călin (Fred Casely), Idris Clate (Poliţist/Procuror), Simona Grumezea/Silvana Negruţiu (Mama Morton), Eugen Cozma/Rareş Florin Stoica (Amos Hart), Emilian Mârnea (Mary Sunshine), Bianca Popescu (June), Alina Petrică (Annie), Andreea Şovan (Kitty) Andrada Corlat (ziarist), Lucian Ionescu (ziarist), Silviu Mircescu (ziarist).