Dirijorul şi compozitorul Peter Ruzicka s-a născut la Düsseldorf, Germania, în anul 1948. A studiat la Conservatorul din Hamburg pianul, oboiul şi compoziţia. În paralel a urmat cursuri de Drept şi de Muzicologie la München, Hamburg şi Berlin, susţinându-şi teza de doctorat în 1977. A compus lucrări pentru orchestră, muzică de cameră şi două opere: Celan şi Hölderlin. Desfăşoară şi o carieră didactică la Hochschule für Musik und Theater din Hamburg. Este Membru al Academiei de Arte din Bavaria şi al Free Academy of Arts din Hamburg. Din 1979 Peter Ruzicka a deţinut funcţia de director artistic la Orchestra Simfonică Radio din Berlin, apoi a fost Directorul Operei de Stat şi al Orchestrei Filarmonicii, ambele din Hamburg. A fost Consultant artistic al Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam. În 1999 a fost numit preşedinte la Bavarian Theatre Academy, iar între 2001-2006 a fost Director artistic al Festivalului de la Salzburg. În prezent este director artistic la Bienala de la München. Ca dirijor, a colaborat cu Orchestra Simfonică din Berlin, Royal Concertgebouw Orchestra, Sächsische Staatskapelle din Dresda, Gewandhausorchester din Leipzig, Orchestra simfonică a Radiodifuziunii din Bavaria, NDR Symphony Orchestra din Hamburg, precum şi cu orchestrele filarmonicilor din München, Viena, Montreal, Shanghai, Orchestra Naţională a Danemarcei, Orchestra simfonică a Cehiei, Orquestra Filarmónica de Gran Canaria OFGC. A efectuat turnee cu Camerata Salzburg şi Deutsche Kammerphilharmonie Bremen.
În deschiderea concertului simfonic de la Ateneu am ascultat în primă audiţie lucrarea lui Peter Ruzicka intitulată Über Unstern, scrisă pentru orchestră mare. Compozitorul a scris această lucrare în «Anul Liszt» - 2011, cu referire la o splendidă meditaţie pentru pian, Unstern-Sinistre de Liszt (1885). După cum afirma însuşi compozitorul, au fost adoptate "configuraţii melodice, transpuse şi extinse. Procesul de dezvoltare utilizează un limbaj care încearcă să exprime identificare şi distanţare, convergenţă şi contradicţie" [1].
Muzica lui Peter Ruzicka augmentează stările tensionate prin faptul că atribuie disonanţelor timbruri măiestrit distribuite unor grupuri de instrumente. Se puteau percepe contraste de intensitate izbitoare, dar şi momente de o rară suavitate muzicală. Lucrarea este foarte dificil de interpretat, partitura fiecărui instrument fiind încărcată de multiple notaţii. O ritmică exuberantă, cu violente lovituri de timpan, totul presărat cu sunete grave.
Orchestraţia a cuprins: 5 flaute (2 flaute piccolo), 5 clarinete (2 clarinete bas), 5 fagoturi (2 contrafagoturi), 8 corni, 4 trompete, 4 tromboane, 2 tube (tubă contrabas în Sib), harpă, pian / celestă, 7 timpane, 5 percuţie, 16 viori prime, 14 viori secunde, 12 viole, 10 violoncele şi 8 contrabaşi.
Această muzică îmi sugera groaza unei fiinţe aflate pe malul râului Phlegethon [2], încercând să scape de furia unui uragan ce-l împinge de la spate spre adâncuri înfricoşătoare.
A urmat Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră de George Enescu, solist Valentin Răduţiu. Născut în München, în anul 1986, Valentin a început studiul violoncelului la şase ani, sub îndrumarea tatălui său. A studiat la Universität Mozarteum din Salzburg, cu Clemens Hagen, apoi a urmat studiile la Viena cu maestrul Heinrich Schiff. De asemenea, a fost unul dintre ultimii studenţi la clasa lui David Geringas de la Hochschule für Musik «Hans Eisler» din Berlin
Actualmente studiază cu profesorul Claudio Bohórquez la Berlin. De asemenea, Valentin Răduţiu a urmat cursuri de măiestrie cu: Menahem Pressler, Leon Fleisher, Gary Hoffmann, Frans Helmerson, Ivan Monighetti şi Mirjam Fried. Tânărul violoncelist este laureat al unor concursuri naţionale şi internaţionale precum: George Enescu, Bucureşti 2011, Musikpreis der deutschen Wirtschaft, Karl Davidov-Riga, Raiffeisen Klassik-Preis şi Jugend Musiziert-Mozarteum, Salzburg. A fost invitat să cânte la diferite festivaluri ca: Schleswig-Holstein Musik Festival, Cellobienale Amsterdam, Heidelberg Frühling, Altenberg Kultursommer, Klangspuren Tirol, George Enescu - Bucureşti, 2013. A colaborat cu Hagen Quartet, Igor Ozim, Antje Weithaas, Ib Haussmann, Alexander Madžar şi Per Rundberg în recitaluri de muzică de cameră. Face parte din Proiecul stART al Bayer Kultur.
În concertul de la Bucureşti, Valentin Răduţiu a înfăţişat publicului o lucrare enesciană puţin cântată - Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, op. 8. Cântând pe un violoncel Francesco Ruggieri (1685), muzicianul a încântat prin calitatea sunetului său, îmbrăcând frazele muzicale cu timbruri incredibil de frumoase.
Valentin Răduţiu a dovedit o înaltă înţelegere a generozităţii pe care Enescu a revărsat-o în suflul acestei lucrări: solistul integrat în discursul orchestral. Cu toate elementele de virtuozitate din pasajele extrem de dificile ale partiturii violoncelului solo, senzaţia de simfonic era prezentă, iar latura epatantă era estompată cu delicateţe. Artistul a reliefat lirismul acestei muzici, în care conflictele tematice practic nu se întâlnesc; o reverie fluidă strecura în suflete sunete-stihuri.
Violoncelistul realiza în zonele de minim tensional acel piano - pianissimo diafan, pe care doar marii instrumentişti îl au în sânge. Am remarcat acele reluări de arcuş pline de elan. El plămădeşte mereu sunetul ce alcătuieşte melodia enesciană, cu o emisie sugerând ductilitatea aurului tras în fire de un bijutier. Solistul a etalat o lejeră tehnică de mână dreaptă, arcuşul său fiind strunit la milimetru, când în saltando catifelat, când într-un spiccato percutant, alteori prin atacuri în rinforzando, intens vibrate, urmate de filaje superbe ale sunetului, cu aducerea arcuşului în zona tastierei. Acurateţea şi velocitatea erau adevărate cununi ale mijloacelor expresive, calculat dozate. Acele şiruri de octave în duble coarde se succedau cu o mare naturaleţe. Acompaniamentul, asigurat de Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de Peter Ruzicka, a favorizat contopirea sunetelor, indiferent de sursa lor. Solo-urile de oboi au avut căldura şi arcuirea necesare unui bun dialog cu un instrument cu coarde solist. Partitura orchestrală a acesei lucrări este una foarte încărcată şi cu ritmuri mozaicate, însă interpreţii serii şi-au binemeritat numele şi renumele, când este vorba de a cânta muzica lui Enescu.
La cererea publicului, Valentin Răduţiu a oferit miniatura instrumentală pentru violoncel solo Marş pentru copii (Piatigorski) op. 65 de Serghei Prokofiev, uimind asistenţa prin spiritul marţial-ludic indus de ritmica pizzicato-ului de mână stângă supra-adăugat liniei melodice ori dublelor coarde, precedate de apogiaturi ce marcau timpii măsurii, în fiecare reluare variată a motivului spinţar.
În partea a doua a concertului de la Ateneu Orchestra Filarmonicii George Enescu, aflată sub bagheta lui Peter Ruzicka, a interpretat Şapte fragmente orchestrale din opera «Parsifal» de Richard Wagner. Astfel, s-au putut asculta: Preludiile la cele trei acte, momente din primul şi al III-lea act, precum, Muzica prefacerii, Miracolul Vinerii Mari şi Epilogul. "Despre Parsifal, Wagner a evitat să spună că este o operă, preferând termenul Ein Bühnenweithspiel" [3] - (o piesă de festival pentru sfinţirea scenei).
Despre sensurile filozofice ale muzicii lui Wagner s-a scris mult. De pildă, Rudolf Steiner dezvăluia similitudini între personajul Parsifal şi lumea suprasensibilului, afirmând: "Cristalul lasă să treacă prin el lumina în mod cast. În el, materia nu este întreţesută cu pofte şi dorinţe. Materia umană este mai desăvârşită, dar ea este întreţesută cu durere şi bucurie, cu pofte şi patimi. Materia umană va fi cândva tot aşa de castă şi nobilă ca aceea a cristalului" [4].
Dirijorul Peter Ruzicka a obţinut o sonoritate precum o pânză fină. Artistul a surprins prin treptele de intensitate foarte gradat realizate; părea că vibraţiile instrumentelor ieşeau din timp. Se percepea fluenţa muzicii wagneriene, melodia infinită, în care, dincolo de amânări ale rezolvărilor armonice şi tensionale, respiraţia era polarizată pe unicul moment al inspiraţiei, expiraţia fiind eclipsată.
Muzica lui Wagner entuziasmează mereu. Te trec fiorii ascultând-o!
Note
[1] Octavia-Anahid Dinulescu: Program de sală, Filarmonica George Enescu; iunie 2013, pag.2.
[2] Phlegethon este unul din cele trei râuri de care aminteşte Dante în Infernul - Divina Comedie,
[3] Parsifal http://ro.wikipedia.org/wiki/Parsifal
[4] Rudolf Steiner: Muzica operei «Parsifal» ca expresie a suprasensibilului. http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA097/GA97_CF25.html
Fotografii şi reproduceri
* Dirijorul şi compozitorul Peter Ruzicka. Foto: Anne Kirchbach. http://www.peter-ruzicka.de/
* Violoncelistul Valentin Răduţiu. Foto: Felix Broede. http://www.radutiu.com/media-f.htm
* Le chevalier aux fleurs de Georges Rochegrosse (1859-1938), tablou inspirat de personajul Parsifal - Musée d'Orsay, ulei pe pânză, înainte de 1894.