Biografia personajului: pisica verde este creată de Dani, un adolescent care trăieşte o dramă, îşi întreţine tatăl alcoolic. Inexistenţa comunicării, singurătatea, depresia îi provoacă imaginaţia şi dorinţa de a avea un refugiu şi o speranţă, astfel că îşi închipuie o pisică ca toate celelalte, doar că verde. Se ştie că pisicile absorb energia negativă, te relaxează, însă Dani are nevoie de ceva mai mult, de vindecare. Or, pisica verde e un paliativ pentru durerea sa sufletească şi dezamăgire, care nici nu i se arată întotdeauna. Ca să îţi apară trebuie să te gândeşti mult la ea, foarte mult. Lui Dani i s-a dezvăluit abia după trei ani, la supermarket. Prin urmare, avem un personaj principal misterios, care nu apare oriunde, oricum şi nici oricui, intrigant şi care, până la final, oscilează între malefic şi benefic...
De la începutul spectacolului, intuieşti deja sfârşitul fără a fi mai puţin curios sau "prins de poveste". Discursul lui Boogie, interpretat de Mihai Cojocaru, este ambiguu, nu înţelegi de ce un copil se droghează cu pastile şi caută combinaţii cât mai letale ca să vadă în delirul morţii pe cineva, o fată de care a fost îndrăgostit şi căreia, cu mâna lui, i-a făcut o căciulă roşie... Toate personajele spun aceeaşi poveste. Bianca, printr-o lege a hazardului, deţine o pisică verde, pisică pe care un anume Dani o caută. Flori - Georgiana Vişan este sora Biancăi. Între cele două apar conflictele de rigoare legate de haine, băieţi, însă relaţia lor este specială. Cu o mamă preocupată mai mult de iubiţii ei şi fără tată, brusc, familia se reduce la o singură persoană, sora. Robert e băiatul care frânge inimi. Andrei Cătălin face o frumoasă trecere de la băiatul tocilar, pentru care şcoala e înainte de toate, la tipul cuceritor în serie, rebel, pentru care clubul şi "gagicile" sunt înainte de toate... Roxana - Alexandra Buză este prietena Biancăi, nonconformistă, crescută de bunică, fără idealuri de elevă strălucită, căci fumatul unei ţigări în curtea şcolii parcă sună mai bine. Acesta este tabloul, trasat în linii generale, în care se caută o pisică verde şi se găseşte.
Biografiile personajelor nu au nicio relevanţă în privinţa deznodământului, însă dezvăluie o lume pervertită, în care copiii sunt ai nimănui. Bianca - Deborah Feldman îşi asumă drama din dragoste şi împreună cu Roxana pornesc spre President, clubul oraşului. Libertate, vodcă cu suc de mere, ţigări şi speranţa că un nou tip va repara ce-a stricat altul. Cam acesta este scenariul oricărei adolescente. Deborah Feldman nu este, însă, acea adolescentă total naivă, speriată şi mironosiţă, ci are intuiţie, este inteligentă şi uneori pare conştientă de ce i se întâmplă fără a dramatiza. Secretul Biancăi este umorul, surprins atât de bine de interpretarea pe care o oferă Deborah. Dani, în interpretarea lui Rareş Andrici, pare cel mai blând şi inocent adolescent. După ce descoperă că tatăl său i-a furat toţi banii economisiţi, îi fură maşina şi ajunge la President. În nebunia luminilor din club zăreşte pisica verde. E pe tricoul unei fete. Şi de aici povestea continuă spre un final complicat, tragic.
Se poate intenta un proces acestor adolescenţi părăsiţi, pervertiţi, naivi? Până şi desenele ce alcătuiesc scenografia sugerează că, totuşi, suntem într-o lume a unor copii. E greu să trasezi bariere şi să spui de unde până unde este cineva vinovat...
Producţie UNATC "I.L. Caragiale".
Pisica verde, de Elise Wilk (descărcaţi textul piesei de pe siteul Editurii LiterNet, aici.)
Spectacol de licenţă Arta Actorului jucat la sala "Octavian Cotescu" Palatul Naţional al Copiilor. Clasa: prof. univ. dr. Adrian Titieni.
Regia: Cristi Juncu.
Scenografia & Light design & foto: Cosmin Ardeleanu. Sound design: Cosmin Ardeleanu, Cristi Juncu
Distribuţia: Rareş Andrici, Deborah Feldman, Andrei Cătălin, Alexandra Buză, Georgiana Vişan, Mihai Cojocaru.