Distribuitorii filmului lui István Szábó nu s-au orientat: dacă au tradus Being Julia prin Julia , au riscat ca filmul să fie confundat cu cel din 1977 al lui Fred Zinnemann, în care jucau Jane Fonda şi Vanessa Redgrave. Şi nu e nici o altă legătură posibilă între ele. István Szábó adaptează romanul "Theatre" al lui W. Somerset Maugham, dînd de fapt impresia că nu se gîndeşte decît vag la filmul său din 1981, Mephisto, adaptare după Klaus Mann, unde Klaus Maria Brandauer negocia la instrumente periculoase compromisul cu ideologia nazistă.
Dacă Julia, eroina celui mai recent film al lui Szabó, îşi vinde sufletul, o face cel mai probabil fără măcar să fie conştientă - spunem după ce îi urmărim tribulaţiile sentimentale implicate de dificila vîrstă de 40 de ani. De fapt, actriţa adulată de publicul londonez al anului 1937 joacă teatru tot timpul. Ea nu are un miez suficient de tare care să o facă să-şi dea seama de pericolele pe care le cultivă nu atît gloria cît meseria de actriţă. Dacă e şi actriţă, şi "femeie la 40 de ani", lucrurile se complică simţitor. Iar cînd un june rumen începe să-i facă o curte nebună, femeia va capitula fără regrete ori remuşcări.
Deşi aparent la mare distanţă de Mephisto, István Szábó păstrează elemente comune, şi nu e numai operatorul Lajos Koltai (care acum creează o imagine mult mai apropiată de cinematograful american decît de cel european), cît tema actorului în relaţie cu lumea în care trăieşte. Fireşte, Being Julia este mult mai uşurel decît era Mephisto, drama eroinei nu are calităţile unei catastrofe mondiale, mai degrabă eroina trăieşte înlăuntrul propriului ei univers. Egoismul Juliei nu îi va fi revelat decît de propriul fiu, cel mai integru personaj al filmului, care spre sfîrşit rezumă şi dă glas dilemei. Interesant că după acest moment de vîrf Julia nu se schimbă, ci doar iese din criză şi o rezolvă în avantajul ei, păstrîndu-şi însă universul neschimbat.
István Szábó dă impresia că a făcut acest film special pentru a o avea pe Annette Bening în el. Talentata actriţă, mult prea puţin solicitată pentru cît ar merita, face toţi banii şi este capabilă, mai ales, să joace stratificat. Alături de ea, Jeremy Irons construieşte din mult mai puţine apariţii un rol mai mult decît corect de soţ angajat într-o comodă şi amiabilă relaţie maritală. Dar chiar şi cu ei pe generic Being Julia nu are forţa de impact a precedentelor filme ale realizatorului, fie şi dacă îl raportăm la unul recent, Taking sides (Cazul Furtwängler), difuzat la noi anul trecut.