Steph, o tânără coafeză, are ceva probleme cu încrederea în sine si se răzbună pe ceilalţi pentru asta. Iubitul său, Greg, încearcă fără succes să o convingă că lucrurile stau altfel decât crede ea, dar nu reuşeşte decât să declanşeze o avalanşă de sentimente care stăteau adânc ascunse în interiorul lui Steph. De aici, se dezlănţuie Apocalipsa, Steph pleacă fără sa se uite înapoi şi totul începe să se schimbe. Fragil este un spectacol despre prietenie (sau poate despre lipsa ei?), despre dragoste şi ură, adevăr şi minciună, toate constituind reţeta perfectă pentru un dezastru... Trăirile intense ale lui Steph ies la suprafaţă în momentele de tensiune atunci când nu se mai poate controla şi izbucneşte.
Limbajul trivial mi s-a părut exagerat uneori şi chiar nepotrivit în astfel de circumstanţe. Deşi piesa originală conţine şi ea un limbaj uşor vulgar, adaptarea în limba romană a fost sufocată de limbajul trivial. Decorul simplu şi contemporan m-a dus cu gândul la Ikea, iar despre coloană sonoră nu prea putem să vorbim. Actorii au fost la înălţime şi s-au jucat frumos cu textul. Radu Iacoban şi Andreea Grămoşteanu mi-au plăcut în mod special pentru că m-au făcut să cred că e o legătură specială între ei şi cu toate astea sunt atât de diferiţi.
Deznodământul, ca în toate piesele lui LaBute, a fost, din punctul meu de vedere, cea mai simpatetică parte a întregului spectacol pentru că ne arată cum situaţiile schimbă oamenii fără ca ei să realizeze. Un spectacol pentru pasionaţii de contemporan.
Fragil, dupa Neil LaBute
O producţie Godot Café Teatru
Regia: George Dogaru.
Cu: Andreea Grămoşteanu, Radu Iacoban, Mirela Zeta, Marin Grigore.