Cu o zi înainte de începerea celei de-a 58-a ediţii a Festivalului de la Cannes a plouat puţin, pe seară. Pe-aici se zice: Festival ploios, festival bucuros. Să sperăm, aşadar, că va ploua cu filme bune şi că nu se va lăsa cu tunete şi fulgere printre cei 9 membri ai juriului, al cărui preşedinte este dublu-palmdorizatul Emir Kusturica şi care le mai cuprinde pe actriţa mexicană Salma Hayek şi pe scriitoarea americană Toni Morrison (ea însăşi recompensată cu Premiul Nobel pentru literatură!).
Deocamdată, simpla enumerare a regizorilor prezenţi cu filme în selecţia oficială – în competiţie şi în afara ei – poate da ameţeli oricărui cinefil care se respectă: Woody Allen, David Cronenberg, fraţii Dardenne, Atom Egoyan, Michael Haneke, Jim Jarmusch, Gus Van Sant, Lars von Trier, Wim Wenders şi George Lucas (cu episodul al treilea din Star Wars)... Dintre aceştia, unii au primit deja recompensa supremă - Palme d'Or, despre care spuneam că a mers de două ori la Emir Kusturica -, iar alţii au fost preşedinţi ai juriului la acelaşi festival.
Seara de deschidere a fost prezidată de Cecile de France, care este, de fapt, belgiancă şi pe care comentatorul televiziunii care a transmis în direct ceremonia o numea "sublimă". Mă rog; la noi nu prea s-a auzit de ea. După cum nu s-a auzit despre regizorul al cărui film a inaugurat festivalul – Dominik Moll, neamţ care lucrează în Franţa –, deşi precedentul său titlu, Harry, un ami qui vous veut du bien, s-a bucurat de o primire foarte bună şi la Bucureşti acum cîţiva ani, în cadrul unui festival de film francez. Ultimul său film, Lemming, este un thriller cu două "şarlote" (Charlotte Gainsbourg & Charlotte Rampling) şi cu "lemming"-ul din titlu – care, în caz că nu ştiaţi, aflaţi că este un rozător ce trăieşte în nordul Scandinaviei. Ce caută în filmul lui Moll, care se petrece în Franţa? Asta se-ntreabă şi personajele filmului... Bine lucrat, bine jucat, Lemming începe bine, dar se pierde undeva pe parcurs.
Deocamdată, singurul film care a primit aplauze pe bune a fost Match Point, al veteranului Woody Allen – prezentat în afara competiţiei. Este poate cel mai bun film al lui Woody din 1989 încoace, cînd ieşea pe ecrane cu Crimes and Misdemeanors, o comedie dramatică foarte neagră cu care acest ultim titlu are multe în comun.
Pe 16 se va putea vedea la Cannes şi singurul film românesc prezent la festival: Moartea domnului Lăzărescu, în regia lui Cristi Puiu, cu (printre alţii) Monica Bârlădeanu într-un rol scurt, dar foarte remarcat: acela al unei asistente de spital. Filmul nu concurează pentru Palme d'Or, fiind inclus într-o secţiune paralelă – Un certain regard. Să-i ţinem pumnii!