Teatrule, ce tânăr eşti! - 7 dintr-o lovitură la FNTi, 2013

Ce-i poate prinde mai bine unui oraş grăbit, decât o clipă plină? Ce-i prinde mai bine unui spaţiu rece, decât o companie caldă? Ce-i vine mai bine omului singur, dacă nu o mângâiere pe suflet? Cărui om nu-i şade bine un zâmbet  sincer sau un râs sănătos? Care rutină nu-şi cere un brânci? Ce dezgheaţă mai bine ca o emoţie? Zău că de n-ar fi început Festivalul Naţional de Teatru Independent 2013 (FNTi) răspunsul ar fi fost mai complicat.
 
Cu mai puţine surle şi trâmbiţe anunţat decât frăţiorul care s-a dus pentru un an la lucru în sălile de repetiţie (FNT), FNTi a început la Bucureşti. Este un festival foarte important pentru că promovează un palier-alternativă al acestei industrii artistice. Este festivalul tinerilor actori, regizori, scenografi, coregrafi, dramaturgi. Altfel spus, FNTI e compus din oameni cu energie verde, cu idei proaspete şi cu un curaj de invidiat. Momentan asta cred eu despre acest festival, iar primul spectacol pe care l-am vizionat mă confirmă.
 
Reality show-ul  7 dintr-o lovitură, de Lia Bugnar, a fost "difuzat" luni seară (4 noiembrie 2013) pe Godot Cafe-Tv. Se pare că audienţa a fost maximă şi că publicul ar fi interesat şi de o reluare. Forumurile vuiesc, facebook-ul like-uieşte, iar posturile concurente râvnesc actorii programului.
 
(Tele)spectatorul rege controlează totul. De fapt, voinţa sa, mai mult sau mai puţin conştientă. Se dă ceea ce se cere. Dacă publicul vrea scandal, viol, crimă, sinucidere, oferim ultra-scandal, xxx-viol, horror-crimă şi telenovelă-sinucidere. E simplu. Cine prestează? Primul răspuns ar fi că actorii acestor show-uri sunt cei fără coloană vertebrală, fără demnitate şi fără Dumnezeu. Aşa e, dar mai sunt şi cei care pur şi simplu au nevoie de bani. Iar nevoia asta reală şi crucială de bani transformă şi intelectualul şi timidul şi pe cel cu principii în nişte cârpe. Renunţi la libertate, intimitate şi principii pentru nişte bani, care, de exemplu, te pot salva să nu ajungi în stradă. Sau să îţi îndeplinesc visul de a avea o harpă. Sau pur şi simplu nu vrei să munceşti ca restul pentru a avea o vilă în centru. Tu ce ai face?
 
După ce am văzut 7 dintr-o lovitură cred că ai face-o şi, disperat fiind la un moment dat, aş face-o. Vedem şi povestea prezentatoarei, care îşi mănâncă, în umbră, rămăşiţele sufletului la comanda lui "big brother". Toţi vor să fie vedete şi fac totul pentru a se detaşa de ceilalţi. Fuga după faimă şi după bani otrăveşte nu doar "7 dintr-o lovitură", nici "8 dintr-o lovitură" ci "milioane dintr-o lovitură".
 
Decorul, muzica şi luminile sunt simple. Accentul cade în primul rând pe actor. Am apreciat că fiecare a avut şansa (despre care se tot vorbeşte), momentul său de strălucire. Mai mult, am apreciat că fiecare actor şi-a dus treaba până la capăt. Din punctul acesta de vedere, Ilinca Manolache, Anghel Damian, Cătălin Babliuc, Lia Bugnar, Andrei Runcanu, Nicoleta Lefter, Marius Manole, Maria Obretin, multe şi sincere felicitări! S-a observat talentul, dar s-a simţit şi prietenia. S-a observat profesionalismul, dar s-a simţit şi bucuria jocului.
 
Ca o gogoaşă cu interior de ciocolată şi miez de piatră, 7 dintr-o lovitură este un spectacol de teatru independent ce merită văzut de cât mai mulţi. După, am nădejdea că cel puţin una din trei telecomenzi ar avea parte de mai puţine apăsări de buton. Ne vedem la teatru!