Poate, pentru unii dintre noi,
teatru independent înseamnă spectacolele alea la care primeşti invitaţii pe
facebook, cafenelele cu reflectoare, piesele de teatru pe care nu le găseşti la bibliotecă sau actorii pe care nu îi vezi la televizor. Chiar dacă toate definiţiile de mai sus nu discreditează cu nimic această formă de teatru. Poate că unii dintre noi frecventează teatrele independente din capitală sau din ţară sau poate au auzit de la cunoscuţi despre câteva spectacole "drăguţe", "interesante", "amuzante" care se joacă acolo şi
s-au gândit
să-şi cumpere şi ei bilet,
într-o seară de weekend, când nu au ce face. Şi poate că nu merg la teatru îmbrăcaţi la patru ace. Nu asta mă îngrijorează. Singurul lucru pe care
mi-l doresc cu adevărat e ca aceşti oameni şi cei care aud
vorbindu-se pentru prima dată despre acest
teatru independent să nu creadă că totul se rezumă la asta. Să nu ignore acest fenomen,
tratându-l doar ca pe o distracţie, ca pe o comedie burlescă savurată, eventual, cu un pahar de bere sau o cafea. Nu, doamnelor şi domnilor, nu vă lăsaţi conduşi de aparenţe şi prejudecăţi. Chiar dacă spaţiile în care intraţi sau veţi intra nu au ştăngi sau loje, ele vor susţine acelaşi material actoricesc, aceeaşi emoţie, acelaşi catharsis pe care speraţi
să-l obţineţi de la orice teatru renumit din ţară (poate chiar mai mult). Păşiţi cu încredere...
Eu am făcut asta, la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Independent, 2013, iar perioada de amortizare a încrederii, pe care
m-am decis să o investesc, a crescut brusc de la circa o oră, durata spectacolului, la un viitor apropiat, cât să aibă timp acest fenomen să înflorească. Adică am dăruit şi am primit înapoi înzecit. Şi dacă se vorbeşte despre acest
teatru independent ca despre un teatru tânăr, cred că vârsta lui ca fenomen artistic e mai importantă decât anii tineri ai majorităţii lui constituante. Nu există teatru bătrân, poate doar teatru îmbătrânit. Există doar teatru făcut cu / fără pasiune. Iar independenţa teatrului pare a fi un factor destul de important în declanşarea pasiunii celor de pe scenă. Aşa că sfatul meu, pentru o mai bună privelişte asupra viitorului, culturii şi simţămintelor noastre artistice, investiţi în acest
teatru independent cât mai mult: timp şi încredere. Cea mai bună ocazie e între 4 şi 10 noiembrie 2013, cu festivalul ăsta. Dar sunteţi bineveniţi oricând!
Descarcă programul FNTi, 2013 aici..
