Jin Wang a dirijat Concertul de Anul Nou 2014 al Filarmonicii George Enescu

Concertul Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu, dirijată de Jin Wang, a avut loc pe 9 ianuarie 2014, imediat după trecerea în Noul An. La sala Ateneului Român a fost un festin sonor, dedicat publicului meloman fidel, dornic de a simţi şi pe calea sunetelor o stare de bine, atât de necesară reluării mersului tumultuos al vieţii. Un brad împodobit cu mult bun gust era amplasat în avanscenă, iar piesele interpretate prelungeau parcă atmosfera sărbătorilor de iarnă, de curând încheiate: valsul Dunărea albastră, polca La vânătoare, uvertura operetei Voievodul ţiganilor, valsul Voci de primăvară, uvertura operetei Liliacul şi aria Adelei "Mein Herr Marquis" de Johann Strauss - fiul, Suita Cavalerul rozelor, Ultimele patru lieduri de Richard Strauss şi New Year's Waltz, primă audiţie absolută, de Jin Wang. Solista serii a fost îndrăgita soprană Irina Iordăchescu.
 
În deschiderea serii muzicale, publicul a ascultat Rosenkavalier Suite, varianta de concert, scrisă de Richard Strauss în 1944, după opera cu acelaşi nume. Suita a fost recent transcrisă pentru orgă de Peter Richard Conte şi a fost prezentată în premieră mondială la Macy Center City din Philadelphia, SUA, pe orga Wanamaker[1], la 26 iunie 2010. O serie de valsuri se succed în această suită, ceea ce o face foarte apreciată de pubicul de pretutindeni. Muzica din Preludiul operei a beneficiat de sonorităţi pline de pasiune, descriind dragostea ardentă dintre Mareşal şi tânărul Octavian. Solo-ul de oboi, cu sunet dulce şi frumos timbrat, a transmis tocmai acest sentiment covârşitor după care tânjeşte orice fiinţă omenească: iubirea. Remarcabile şi intervenţiile cornilor şi sunetele zglobii emise de Glockenspiel. Ascultam splendidele melodii cu o forţă de sugestie unică şi cu o mare putere de caracterizare. Parcă vedeam în faţa ochilor personajele operei, pe Octavian, cel trimis de Mareşală cu bună ştiinţă în braţele frumoasei Sophie. Răzbăteau de pe scenă adevărate torente de lumină şi culoare. Armoniile romantice aduceau expresivitate şi poezie. Admiram arta de mare orchestrator a lui Richard Strauss. Forţa şi rafinamentul alternau în modul cel mai firesc. Eleganţa pe care dirijorul Jin Wang o imprima momentelor de vals avea o savoare deosebită. Cât de delicat a sunat combinaţia dintre flaute, piculină şi glockenspiel, urmată de răpăiala tobei mici care declanşa un nou vals! Momentul în care Mareşala îşi dă seama că l-a pierdut pe Octavian a fost evocat de un solo de vioară, susţinut cu nostalgie. Coda a răsunat copleşitor, instrumentele de alamă având rolul primordial.
A urmat Vier letzle Lieder (Ultimele patru lieduri) AV 150, pentru voce înaltă şi orchestă. Liedurile au fost compuse în 1848, după al doilea război mondial, pe când Richard Strauss se stabilise în Elveţia, împreună cu soţia sa. Versurile pe care se bazează cântecele au fost create de Hermann Hesse şi Joseph von Eichendorff. Titlurile acestora sunt: Primăvara, Septembrie, La culcare şi În amurg. În interpretarea sopranei Irina Iordăchescu, acompaniată de Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată de Jin Wang, aceste bijuterii vocale au făcut să vibreze cele mai sensibile tărâmuri ale sufletului ascultătorilor. Vocea Irinei Iordăchescu cizelată extrem de fin, emoţionează de la primul sunet. Cântăreaţa are o mare puritate în glas şi o stăpânire fantastică a parcursului melodic. Cu acele filaje rar întâlnite, artista te face să înţelegi că vocea e un dar dumnezeiesc. Prezenţa ei scenică de mare nobleţe iradiază generozitate. Te convinge prin cântul ei, că a optat pentru intensitatea, timbrul şi dicţia care avantajează cel mai bine discursul muzical. Cu o naturaleţe şi o delicateţe de pictor, vibrato-ul vocii sale este perfect integrat emisiei, aproape nu-l poţi percepe ca un mod distinct de a îmbrăca sunetul, dar paradoxal, acest vibrato conferă o mare plasticitate şi, totodată, o forţă imensă de comunicare.
   
Artiştii din ansamblul orchestral au intrat în rezonanţă cu voinţa interpretativă a sopranei, realizând un acompaniament sensibil, calitativ şi mulat pe stilul postromantic al lui Richard Strauss. Dirijorul Jin Wang, foarte atent, ambiţios şi cu mişcări dirijorale clare a urmărit întreg labirintul melodico-timbral al solistei, aplicând intensităţi sonore abia perceptibile de mare rafinament, acolo unde muzica plana spre o minimă tensională.
 
După pauză, publicul din sala Ateneului Român a putut asculta spumoasa uvertură a operetei Liliacul de Johann Strauss fiul.
  A urmat aria Adelei Mein Herr Marquis, din opereta cu acelaşi titlu de Johann Strauss fiul, de asemenea, în interpretarea sopranei Irina Iordăchescu. Soprana a enzuziasmat auditoriul, stârnind ropote de aplauze şi ovaţii repetate. O mimică şi un joc scenic de excepţie au completat în chip minunat interpretarea strălucită a acestei cunoscute arii.
 
Polca La vânătoare, op. 373 de Johann Strauss fiul a sporit atmosfera de sărbătoare de la Ateneu, artiştii de pe scenă oferind o versiune autentică, într-un tempo vivace acaparator.
 

Am ascultat apoi, uvertura operetei Voivodul ţiganilor, urmată de Valsul voci de primăvară de Johann Strauss fiul.

"New Year's Waltz de Jin Wang a fost compus special pentru concertul de Anul Nou 2014 al Filarmonicii George Enescu, ca dar personal pentru orchestră şi pentru publicul meloman din Bucureşti. În această lucrare, compozitorul îşi prezintă omagiul atât faţă de stilul tradiţional de vals vienez al lui Johann Strauss, cât şi faţă de George Enescu, marele compozitor român de notorietate internaţională."[2] Lucrarea transmite spiritul de înfrăţire, lansat de Oda bucuriei din Simfonia a IX-a de lui Ludwig van Beethoven. Aplauze îndelungate au răsplătit darul muzical oferit de dirijorul Jin Wang.
 
Concertul s-a încheiat cu Dunărea albastră de Johann Strauss fiul, miniatură care a adus bucurie şi optimism în sufletele ascultătorilor. Iar Jin Wang a ţinut să redea acest arhicunoscut vals cu multă simplitate şi graţie.
 
După un astfel de concert ar trebui să ne punem mari speranţe într-un An Nou 2014 cât mai bun.