Un concert care suspendă timpul. Uit să respir... tumult, freamăt, imagini care se suprapun într-un peisaj tulburător. Regăsesc - în complexitatea sonoră dată de comunicarea specială dintre pianistă şi orchestră - trăirea autentică, nealterată, neaoşă, grandioasă.
Atâta originalitate, nobleţe, forţă şi atât de multe momente copleşitoare într-o concepţie unică; o atare maturitate a formei, un astfel de stil - în design şi execuţie - cu armonii atât de consonante (...), într-un cuvânt, o adevărată bijuterie ce-ţi va aduce gratitudinea tuturor pianiştilor[1] - astfel avea să primească Hans von Bülow dedicaţia făcută de P.I. Ceaikovski.
În completare, aş spune eu, şi mulţumirea publicului. Colecţia mea personală de suveniruri muzicale conţine acest concert, la care mă întorc, cu drag, de fiecare dată când simt nevoia unui plus de sensibilitate. Tipic rusească.
[1] Letter from Hans von Bülow to Tchaikovsky, 1/13 June 1875 (original in French) - Klin House-Museum Archive