The Shovel Is Too Small este un film despre cum se reflectă moştenirea lăsată de muncitorul-emblemă al Bosniei şi Herţegovinei în conştiinţa tinerilor de acolo şi a bătrâneilor nostalgici. În ceea ce-i priveşte pe tineri, e simplu - ea nu se prea reflectă. Aproape niciunul dintre ei nu îl recunoaşte pe minerul al cărui portret se află astăzi pe bancnota de 2.000 de dinari.
Bătrânii, în schimb, se înflăcărează şi povestesc entuziast despre vremurile bune, când oamenii munceau de drag, pentru gloria ţării, nu pentru profit, ca acum. Se ghiceşte o mândrie autentică în vocile lor şi nu mă pot abţine să mă întreb - cât de adânc cred ei în sloganele de lemn pe care le recită cu încântare, de câte ori au ocazia? Ce semnificaţie are ataşamentul lor faţă de valorile predicate de socialism şi cum funcţionează mecanismul care le-a inoculat?
Spre final, filmul coteşte neaşteptat şi documentează încercările de reactivare a muncii patriotice în Bosnia şi Herţegovina zilelor noastre. Vedem adolescenţi cu mobile, care râd în pauzele dintre două sesiuni de săpat un şanţ. Mă gândesc că, poate, au reuşit în mod miraculos să păstreze din socialism o parte nepervertită, chiar dacă ea a izvorât iniţial din spălarea creierelor: munca de drag. Îmi vin în minte acţiunile de plantare de puieţi de la noi şi campaniile "Let's do it!" Mă mustru că am criticat entuziasmul bătrânilor şi îi admir pe tineri.
Apoi, aud dialogul care încheie filmul, dintre reporter şi unul dintre voluntari:
"- Cum e aici, la muncă?
- Oribil. (obidit) Habar n-am avut la ce venim, nu ne-a zis nimeni.
- Dacă ştiai, mai veneai?
- Normal că nu. (râde)"
În cele puţin peste 20 de minute, The Shovel Is Too Small ne face să recapitulăm părerile legate de urmele lăsate de comunism, păreri pe care le tot învârtim de ani de zile. Începem cu dezgust, trecem la indulgenţă, cochetăm cu admirarea unor aspecte izolate şi, la urmă, râdem amar. De ei sau de noi.
Descarcă broşura One World Romania, 2014 aici..