Partea documentară despre Coreea de Nord are o seninătate care frizează superficialitatea şi poate fi deranjantă pentru cineva dintr-o ţară cu un trecut ca România. Ego-ul nostru încă suferind de pe urma traumelor comuniste s-ar putea zburli văzând uşurinţa şi amuzamentul cu care realizatorii australieni asistă la discursurile nord-coreenilor, care vorbesc într-o limbă de lemn atât de asumată, încât îţi dau fiori. Dar să trecem peste partea cu "habar n-aveţi voi ce am trăit noi."
În felul lui, filmul ne aminteşte un adevăr destul de greu de digerat, în special în contextele ultimelor proteste la care unii dintre noi au luat parte: fie că serveşte consolidării cultului personalităţii, fie că are ca scop împiedicarea unor corporaţii să ne transforme pământul în deşert, propaganda rămâne propagandă. Pasiunea pe care activiştii din zilele şi zonele noastre o pun în realizarea filmelor se regăseşte la regizorii favoriţi ai lui Kim Jong Il, şi ambele tabere riscă să comită greşeala neinformării din surse suficiente.
Lăsând neajunsurile lipsei de informare la o parte, la sfârşitul filmului îţi vine să te întrebi dacă "a face propagandă" are neapărat sens peiorativ. Este posibil ca răspunsul să fie nu.
Scurtmetrajul rezultat în urma colaborării dintre australieni şi coreeni este o pastişă cu un scop incert - o combinaţie între imitaţii de film propagandistic şi ecologist, care nu avantajează niciunul dintre genuri.
Rămâne un mister cum, totuşi, o astfel de abordare pare să fi funcţionat - zona de exploatare din parcul Sydney nu a mai fost construită. Este oare posibil ca umorul să fie la fel de eficient ca seriozitatea activistă?
Descarcă broşura One World Romania, 2014 aici..