Cine-luptă? - Crop şi Toamna românească la One World, 2014

Să te lipseşti de comoditatea de a sta în pat pentru a ieşi în stradă. Să nu ai frică de a reacţiona când ceva merge prost. Să nu ai resemnarea de a mânca o gogoaşă stricată. Om cu om, uniţi de aceleaşi probleme şi idei, îşi cer dreptul de a trăi decent într-o societate civilizată. În ultima vreme, revolte şi revoluţii au loc peste tot pe glob. Oamenii se trezesc şi se ridică din faţa televizoarelor şi ies în stradă, pentru că strada e a lor.

Crop este un documentar realizat cu inteligenţă. Avem planul auditiv, al naratorului-fotograf-jurnalist, care descrie situaţia ţării (a presei, în special) în regimul lui Mubarak şi revoluţia din 2011. Avem planul vizual, al cadrelor fixe filmate în sediul celui mai mare ziar din Egipt, Al-Ahram. Împreună avem o revoluţie văzută din interiorul unei instituţii. Vocea fotografului care pe parcursul revoluţiei a fost internat în spital, neputând participa la ea, pune diagnosticul bolii de care suferea a patra putere în stat. Pe scurt, cenzura era photoshop-ul preferat în epoca Mubarak. Întreaga presă era sub controlul preşedintelui, ziarele fiind un instrument puternic de propagandă. Arătând o lume fără cusur, condusă de un erou ce face totul pentru binele oamenilor, realitatea presei a devenit una paralelă. Uşile liftului din clădire se deschid la fiecare etaj, trecerile se fac prin tăieturi, camera stă pe loc, impasibilă, iar ziua la birou curge monoton. Afară este revoluţie.

Centrul de greutate al filmului mi se pare a fi ideea de putere a imaginii. De ce să fie fotografiatul pe stradă interzis? "My job is to show the facts", spune Vocea. "Your job is to protect Egypt", răspunde un oficial. Ar fi o profanare a sistemului, un atentat la iluzia bunăstării, o oareşcare imagine surprinsă în adevărata realitate. Mi-am imaginat sediul Al-Aharm ca pe un colos din oglinzi în mijlocul oraşului, ce deformează reflexiile Cairo-ului. Revolta egiptenilor a fost şi pentru a curăţa şi îndrepta oglinzile, pentru claritate, adevăr şi puterea de exprimare. Parcă ar mai merge şmecheria asta cu îndreptarea imaginilor din oglindă şi pe alte meleaguri, nu?

Cum ar fi pe la noi. Toamna românească este din aceeaşi sferă cu Crop. Doar că este în mod mai evident vorba despre noi. Despre protestele împotriva exploatării Roşiei Montane ce au avut loc în toamna anului 2013. Nu voi intra acum în această mare problemă. Ţin doar să subliniez că demult nu mai este vorba doar despre Roşia Montană, acesta a fost impulsul care a declanşat ceva mai mare, aşa cum a fost asasinarea prinţului Franz Ferdinand pentru Primul Război Mondial. Într-o manieră total neromânească şi în acelaşi timp atât de autentică, oameni de toate vârstele s-au unit şi au ieşit în stradă. Au strigat of-urile noastre, ale tuturor, şi pentru asta trebuie nu doar să îi admirăm, ci să ni le alăturăm. Toamna românească ne reaminteşte de ce trebuie să ne mişcăm din resemnarea în care ne-am scufundat. Îţi aminteşti că "huliganii" au dansat tango în Piaţa Universităţii ca metodă de protest?

One World Romania, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului, ce începe luni, 17 martie 2014 şi durează până duminică, 23 martie 2014, are un slogan foarte tare anul ăsta: "Cine-luptă". Cine? Luptă? Momentan hai la cinema să ne documentăm serios şi ne organizăm după.