Scindarea devine un laitmotiv al filmului care încearcă să reconstruiască parcursul emoţional, moral şi social al unor familii aparţinând unei culturi în care gradul de tabu al sexualităţii este, încă, mai ridicat decât în partea occidentală a lumii. Membrii ai mai multor cupluri apar pe rând în faţa camerei de filmat şi încep prin a oferi detalii despre copilărie, despre tipul de familie în care s-au născut şi au crescut. Astfel, documentarul capătă o dimensiune în plus, întrucât proiectează problema acceptării la nivelul legăturilor dintre generaţii, al tradiţiei familiei şi al analizei relaţiei părinte-copil ca o consecinţă a mai multor factori, printre care şi propria experienţă juvenilă. Confesiunile continuă cu povestirea primilor ani de viaţă ai fiilor şi fiicelor, precum şi a semnelor / manifestărilor sexualităţii acestora pe care unii părinţi au eşuat să le interpreteze, iar alţii le-au negat vehement, preferând să le ignore.
De la maniera foarte intimă în care părinţii relatează angoasele copiilor provocate de felul în care societatea refuză să îi integreze, se trece la o a doua parte a documentarului în care aceleaşi persoane sunt prezentate ca membri ai grupului activist de familii cu copii LGBT. Grupul oferă ajutor moral şi consiliere psihologică pentru toţi cei care trec prin stadiul confuziei sau al nevoii de sprijin, pentru toţi cei care încă nu reuşesc să treacă de barierele de înţelegere setate de canoanele şi preconcepţiile culturale sau sociale.
Filmul combină exemple diferite de situaţii familiale, precum şi perspective masculine şi feminine, categorii diferite de vârstă ale părinţilor, pledând pentru varianta fericită a triumfului acceptării, transformat în activism. Desigur că sentimentele materne şi paterne, profund umane, ar trebui să absoarbă şi să anihileze orice tip de respingere manifestată în primă fază faţă de homosexualitate / transsexualitate, şi desigur că abolirea preconcepţiilor într-o cultură profund religioasă precum cea turcă este un important pas spre emancipare, însă prezentarea doar a unui deznodământ în care toate impulsurile converg spre acceptare pare uşor idealist.
Descarcă broşura One World Romania, 2014 aici..