martie 2014
Festivalul de Film Documentar One World România, 2014
Aşteptăm la rând să intrăm în sală. Se verifică biletele de acces sau identitatea. Se păşeşte prin detectorul de preconcepţii şi eşti rugat să le laşi la intrare. Primeşti un film bun pentru o preconcepţie proastă. Măcar formal, accepţi. Te duci la locul tău de magistrat şi aştepţi. Eşti pus în situaţia de a judeca. Să vedem despre ce anume este vorba. Începe Judgement in Hungary.
 
O sală de judecată, asemănătoare cu sala în care spectatorii se află. Judecător este fiecare. Acuzatul este rasismul întrupat în cei 4 suspecţi din proces, neonazişti, aflăm pe parcurs. Ei sunt acuzaţi de diverse infracţiuni, printre care ucidere cu premeditare a unor rromi din Ungaria. Încă de la început îţi dai seama sau simţi în linii mari care va fi sfârşitul. Procesul se desfăşoară în 167 de zile, în care echipa a avut permisiunea de a filma materialul care constituie substanţa documentarului. Martorii vin rând pe rând în faţa judecătorului de fier, teoretică personificare a dreptei raţiuni, şi relatează mai mult sau mai puţin concludent frânturi din evenimentele-intrigă.
 
Crimele de care sunt acuzaţi cei 4 sunt treptat dezvelite, rămânând în goliciunea lor macabră. Însă aceste cadavre aduc la suprafaţa şi alţi viermi, muşte şi un mare dezgust. O victimă este un copil de 5 ani, mort în braţele tatălui său, la rândul său mort. Relatările martorilor şi pozele de la autopsie indică fără urmă de îndoială cauza decesului: împuşcare (cu multe, multe gloanţe). La suprafaţă încep să iasă mărturiile unor poliţişti şi, mai frapantă, relatarea paramedicului din seara atacului. Acesta afirmă ca "puradelul" a fost rănit de cuiele care ar fi căzut din scânduri în timpul incendierii casei de rromi. Copilul ar fi murit intoxicat cu fum. Un martor spune că deşi poliţiştii au venit să percheziţioneze locul crimei de mai multe ori, aceştia au trecut cu vederea probe destul de importante, cum ar fi gloanţele care au ieşit din victime.
 
Deşi încearcă să fie imparţial şi să îţi acopere ochii pentru a nu vedea culoarea pielii celor ce vorbesc, judecătorul are la rândul său scăpări ce trădează urme ale rasismului. Răbdarea pe care o alocă martorilor rromi este de departe mai şubredă decât cea de care dispun ungurii. Rromii sunt amendaţi pentru comportament neadecvat în sala de judecată, în timp ce acuzaţii unguri sunt doar îndemnaţi, în mod repetat, la un comportament adecvat. Mărturie peste mărturie se realizează o frecă socială grotescă în care discriminarea este privită ca normalitate. "Acuzaţii nu îi urau mai mult pe rromi decât o fac oamenii normali". Argumentele pentru susţinerea acestei supoziţii sunt că rromi sunt paraziţi care trăiesc pe spinarea cetăţenilor ce muncesc, că ei fură şi fac tâlhării. Pe principiul, "nu neapărat să moară, dar ceva trebuie făcut ca ei să dispară".  Deşi sună etic, este doar etnic.

Trei din cei patru acuzaţi sunt condamnaţi la închisoare pe viaţă. Judecătorul încearcă prin această pedeapsă să îi intimideze pe cei cu viziuni asemănătoare care au rămas în libertate. Atacul neonaziştilor nu a fost unul la persoană, ci unul la etnie, ceea ce transformă actul crimei în genocid. Judgement in Hungary nu implică actori, machiaj, scenariu sau efecte speciale. Se observă reacţii sincere şi oameni care joacă prost. Minciunile se simt şi zâmbete şăgalnice se observă la diverse personaje ce se perindă prin faţa camerei.

La finalul proiecţiei, regizoarea Eszter Hajdu aflată în sala, a răspuns întrebărilor publicului. One World Romania continuă, cinematografele sunt pline, dar, cu siguranţă, se găseşte un loc şi pentru tine!

Descarcă broşura One World Romania, 2014 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus