Jeune & jolie este noua delicatesă a lui François Ozon, care aduce cu şi în sine viruşii ce provoacă o boală mortală francezilor: pasiunea. Hormonii se trezesc violent la viaţă, ucigând pruncul în care individul se putea regăsi. Această ofrandă nu rămâne niciodată fără de răspuns. Mereu este pedepsită sau răsplătită. Adesea răspedepsită. Cu bune, cu rele, deşteptarea aceasta este inevitabilă şi depinde doar de individ cum trece de adolescentina furtună hormonală. Vicii, excese, YOLO!
Isabelle este o fată care alege o metodă mai puţin cuviincioasă pentru a trece de perioada primei năuciri absolute. Refugiul ei nu este alcoolul, nu este petrecerea, nu este arta şi nici măcar croşetatul. Fata a muşcat din fructul pasiunii iar acum vrea să încerce toate fructele din livadă. Ceea ce este curios, deoarece prima rodie a fost amară, înţepătoare şi deloc conform aşteptărilor. Isabelle se vedea din afară şi nu înţelegea ce şi de ce face ceea ce face, iar Isabelle cea care muşca din rodie are ochii plini de lacrimi de... Şarpe, şarpe, cum ne-ai dus pe noi în păcat!
Dar aceasta a fost doar o aventură la mare, dezvirginarea ca un frumos cadou pentru împlinirea vârstei de 17 ani. Întoarsă acasă, frumoasa fată începe să aibă tot felul de întâlniri cu bărbaţi de vârsta tatălui sau bunicului în hoteluri luxoase sau în parcări întunecoase. Deşi banii nu au reprezentat niciodată o problemă pentru ea, Isabelle se simte acum independentă. Câştigă cu uşurinţă sute de euro, este deasupra neiniţiaţilor ei colegi de la liceu şi duce o viaţă palpitantă. Din experienţă, prostituţia a devenit viciu.
Un punct culminant poate fi considerat momentul în care un client cardiac moare în timpul înfruptării. Părinţii află că fetiţa lor s-a transformat din zânuţă în albinuţă. Din această cotitură filmul putea să ia amploare, însă povestea este presărată cu neverosimil. Abordarea părinţilor în ceea ce o priveşte pe copilă este superficială. Dar, chiar şi aşa happy end-ingul răsare chiar şi în povestea unei adolescente ce se prostituează pentru că:
1) este speriată, rătăcită, inconştientă şi naivă
2) îi place.
Imaginea este reuşită, iar frumuseţea fetei (Marine Vacht) umple cadrele cu lumină. În schimb, coloana sonoră este deranjant de pleonastică, trăgând cu forţă înspre clişeu. Este păcat, pentru că atunci când retina este gâdilată dar urechea e zgâriată orice efect estetic este sortit eşecului. Din fericire sunt foarte puţine momentele de acest gen. Jeune & jolie este astfel un film care se află pe linia de plutire.
Este abia începutul B-IFF-ului, iar programul este foarte promiţător. Lasă-te purtat de ceea ce îţi face cu ochiul şi vino la cinema!