Smetana pare un om cu simţul gesturilor simbolice. A refuzat orice pedeapsă alternativă şi a insistat să se auto-denunţe la poliţie, pentru a fi închis, în timpul unui miting de protest de la Praga. Consideră că felul său de a protesta a fost unul light - se vede ca fiind un om care "îşi permite" să piardă o lună la închisoare, dat fiind că trăieşte singur şi este lipsit de obligaţii.
Filmul urmăreşte perioada de aproximativ doi ani de după acuzarea lui - cu procese, intrări şi ieşiri din închisoare, gesturi simbolice, tentative de păcălire a autorităţilor şi susţinere publică. Totul se desfăşoară cu o seninătate încântătoare. Protagonistul blond, rotofei, cu ochi albaştri, început de chelie şi un zâmbet blajin pare să se bucure de atenţie, în limitele modestiei. Planurile pe care trebuie să le gândească pentru a se face auzit îl amuză, dar rămâne atent la a nu cădea în derizoriu.
De pe la jumătatea filmului, devine evident că realizatorii nu fac eforturi să rămână obiectivi în ceea ce-l priveşte pe Smetana. Îl simpatizează, se împrietenesc cu el, poartă dialoguri din spatele camerei şi îşi împărtăşesc opiniile. Deşi ar fi putea calificat ca amatorism, faptul că au ales să se apropie de protagonistul lor este cel care dă nota originală şi simpatică a filmului.
Smetana, şoferul calin şi hâtru, ne devine rapid drag şi ne amuză în timp ce îşi continuă revolta liniştită. Candoarea realizatorilor este contagioasă. Spre sfârşitul filmului, ne trezim cu un gând ingrat în minte, cum că tuturor ne-ar surâde ideea de a deveni asemenea lui.
În mod paradoxal, un gest minor a căpătat, prin pedeapsă excesivă, amploare naţională. Asta te face să te simţi încurajat să recurgi la (sau să repeţi) micile gesturi de rebeliune zilnică. Se pare că tot ce îi lipseşte unui desen ca să devină statement sunt nişte autorităţi suficient de înapoiate încât să reacţioneze exagerat.
La arme, deci, cetăţeni, şi haideţi să enervăm sistemul!
Descarcă broşura One World Romania, 2014 aici..