În 1994, un milion de rwandezi au fugit din calea masacrului şi au căutat refugiu în Congo (pe atunci, Zair). Tabăra a devenit rapid neîncăpătoare. Acolo îi aşteptau un alt tip de sărăcie, holera, câteva organizaţii care se străduiau să facă faţă numărului copleşitor de bolnavi şi o altă organizaţie, care strângea donaţii de la milioane de americani ca să pretindă că îi ajută, în timp ce îşi vedea liniştită de exploatările de diamante. Programul, denumit Operation Blessing, era condus de realizatorul emisiunii, tele-pastorul Pat Robertson.
Filmul e de natură să scandalizeze pe două paliere: loveşte în încrederea oamenilor în ONG-uri şi scoate din nou la lumină adevărul neplăcut al fraudelor bisericeşti.
Din punctul de vedere PR, păcăleala era atât de bine orchestrată, încât m-a trecut un fior când am realizat cât de uşor este să te prefaci că faci un lucru bun. Următoarea dilemă a fost - cum fac să verific dacă organizaţiile în care cred (sau pe care chiar le sprijin) sunt "pe bune"? Răspunsul este înfricoşător: în cazul celor mai pricepute, ca simplu civil, nu prea ai cum.
Un aspect agravant al situaţiei, care o face mai uşor de exploatat, este faptul că totul a pornit de la o emisiune religioasă. La orbirea datorată bunei-credinţe, o adăugăm pe cea provenită din credinţă pur şi simplu şi obţinem un donator conştiincios, care se simte mai bun pentru că a contribuit la cumpărarea unor medicamente fictive pentru boli cât se poate de reale.
Dezarmant la Mission Congo (SUA, 2013, regia: Lara Zizic, David Turner) este că nu oferă o soluţie. Arată un fapt odios, şi mai arată că asta s-ar putea repeta oricând, iar liderul mişcării este în libertate. Dacă în guvern nu, în companii nu, în sectorul ONG nu, noi unde investim încrederea noastră într-o lume mai bună?
Descarcă broşura One World Romania, 2014 aici..