Hiromi e mică, mică de tot şi japoneză de tot, cu o cămaşă largă, stretchi negri, tenişi cu paiete aurii şi părul zburlit. Îi stă bine. Când cântă, lasă impresia că muzica pe care o face o surprinde până şi pe ea - dă din picioare, se cocoşează, face grimase, rămâne uneori cu privirea agăţată undeva în aer, până încheie pasajul şi trece la un altul. Nu se străduieşte să menţină o postură demnă sau elegantă. E contagioasă. Se uită prin sala luminată, prinde privirea unui spectator (dintre cei mulţi de la Sala Radio), apoi îi spune ceva cu ochii şi cu pianul. Nu îl lasă până când nu obţine o reacţie.
Spectatorii sunt vrăjiţi. Uimiţi de imprevizibilul frazelor, înduioşaţi de drăgălăşenia ei ciudată, surprinşi de senzaţia de linişte care îi cuprinde. Se simt atât de bine, încât la sfârşitul concertului, după două bis-uri furtunoase, ies din sală cu zâmbete tâmpe, incontrolabile, pe faţă.
Este primul spectacol de vreun fel din ultimii 2-3 ani la care mă ridic în picioare ca să aplaud, fără rezerve. Întâlnesc starea pe care o am acum, după concert, atât de rar, încât devine greu de încadrat. Este întâlnirea cu muzica sinceră, liniştirea pe care o simţi când bei pe nerăsuflate un pahar de apă răcoritoare după o alergare în soare.
Un eveniment organizat de Twin Arts cu sprijinul Ambasadei Japoniei la Bucureşti. Următorul concert organizat de Twin Arts are loc pe 10 aprilie 2014: Dhafer Youssef 4tet Birds of Requiem în concert la Sala Radio! Detalii aici.