Violonistul Răzvan Hamza în Concertul de Korngold la Ateneu

Joi, 17 aprilie 2014, la sala mare a Ateneului Roman, a avut loc un concert din stagiunea Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, în care Orchestra simfonică şi Corul dirijate de Amaury du Closel au interpretat un program cu lucrări mai puţin cunoscute pentru publicul meloman, însă foarte captivante: Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 35 de Erich Wolfgang Korngold, solist Răzvan Hamza şi Oratoriul Moise pe muntele Sinai de Félicien David, solişti Chenxing Yuan, Norbert Xerri şi Valentin Vasiliu. Corul Filarmonicii a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner. Am ascultat acest frumos repertoriu, pe care artiştii interpreţi şi dirijorul serii l-au prezentat unui public mai puţin numeros, dar cu o mare dorinţă de a cunoaşte şi a trăi muzica unor compozitori, promovaţi pe scenele de concert din România cu prea multă parcimonie.
 
Erich Wolfgang Korngold [1], alături de Max Steiner şi Alfred Newman, este considerat părintele muzicii de film. În 1938 a câştigat Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră a filmului artistic The Adventures of Robin Hood. Concertul de vioară în re major a fost compus în anul 1945, la solicitarea lui Bronisław Huberman, însă a fost dedicat Almei Mahler. Violonistul Jasha Heifetz l-a cântat în premieră, la 15 februarie 1947, împreună cu St. Louis Symphony Orchestra, dirijată de Vladimir Golschmann. Despre acest concert, Jasha Heifetz a comentat astfel: "În ciuda pasajelor de virtuozitate din finalul concertului, lucrarea pare că se adresează mai de grabă unui Caruso decât unui Paganini, datorită episoadelor melodice pline de lirism. Am fost încântat să mă simt în pielea amândurora, interpretând acest concert" [2].
Violonistul Răzvan Hamza, solistul serii muzicale de la Ateneul Român, este actualmente prim-concermaestru la Kassel State Orchestra din Germania. S-a născut în 1974, a studiat vioara, iniţial cu Eva Dörnenburg, apoi a devenit student la Universitatea de Muzică din Aachen. Şi-a continuat studiile la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, cu profesorul Stephan Picard. În 1992, a obţinut o bursă la Universitatea din Indiana - SUA, unde a studiat cu profesorii Josef Gingold şi Rostislav Dubinsky. Apoi, a participat la cursuri de măiestrie cu Christian Tetzlaff, Viktor Tretyakov, Zakhar Bron şi Mauricio Fuks. În 1994 a început să lucreze cu profesoara Mihaela Martin, la Musikhochschule din Köln, obţinând în 1999 distincţia Graduated with Honors. Totodată, a participat la cursuri de muzică de cameră cu Cvartetul Alban Berg. Apoi, la Academia de Arte din Berlin a studiat cu profesorul Thomas Brandis, care a fost mulţi ani concertmaestru al Filarmonicii din Berlin. Răzvan Hamza a efectuat un stagiu la Deutsches Symphonie Orchester Berlin, dobândind o valoroasă experienţă orchestrală. A câştigat premii la competiţiile Young Musicians şi la Concursul Internaţional Finale Ligure, din Italia. A susţinut concerte ca solist în Germania - la Bonn, Essen, Dusseldorf şi Köln, în Italia şi în România.
 
La Bucureşti, alături de Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu, dirijată de Amaury du Closel, Răzvan Hamza a interpretat, cu multă tehnicitate şi aplomb, Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 35 de E.W. Korngold. Influenţa muzicii de film se putea percepe în fiecare din cele trei părţi ale lucrării muzicale: Moderato Nobile, Romance şi Allegro assai vivace. Ideea muzicală ce deschide concertul este inspirată din melodia filmului Another Dawn (1937) regizat de William Dieterle, fiind alcătuită din cinci sunete, ce se desfăşoară pe un ambitus de două octave. Am admirat dulceaţa tonului violonistului Răzvan Hamza, precum şi vibrato-ul 'american' intens, dublat de o trăsătură etanşă de arcuş, ceea ce conferea o mare densitate a sunetului, făcându-l să pătrundă până în cel mai îndepărtat loc al sălii de concert. Dialogurile solistului cu partida instrumentelor cu corzi grave se desfăşura viu şi foarte firesc. Expresia felină obţinută prin emisia controlată şi tehnica susţinerii presiunii arcuşului pe corzi oferea discursului solistic, alături de glissando-urile amplasate cu gust, o generozitate deosebită.

În partea mediană a concertului, după introducerea clarinetului, vioara acompaniată de harpă cu arpegii pline de romantism, cânta o temă ce se regăseaşte şi în muzica filmului Anthony Adverse (1936), regizat de Mervyn Le Roy şi Michael Curtiz. Agogica şi mlădierile intonaţionale de mare expresivitate te conduceau într-o lume a peisajelor exotice toride, unde senzualismul şi voluptatea se aflau la ele acasă. Formule ritmice de triolete sincopate, intonate în registrul acut al viorii, cu alternări metrice ternare şi binare, peste care legato-ul aducea senzaţia de fluenţă cvasi marină, erau întretăiate de accente şi triluri ce învolburau trecător desfăşurarea melodică. Efectele timbrale erau diversificate de surdina aplicată viorii, în unele secţiuni.

În finalul concertului, Allegro assai Vivace, după o temă alertă în spiccato, cu percutări de pizzicato şi ricochet, muzica se îndrepta către ideea persuasivă, aleasă pentru coloana sonoră a filmului Prinţ şi cerşetor, regizat de William Keighley şi William Dieterle în 1937. Dublele coarde îndulceau aici asprimea enunţurilor din debutul mişcării. Variaţiunile ornamentale ale temei cantabile contrastau cu învolburările sonore ale orchestrei, într-un chip minunat. Răzvan Hamza a impresionat atât prin aplecarea spre detaliu, prin agilitate şi strălucire, cât mai ales prin concepţia unitară aplicată unei muzici pline de plasticitate. Colaborarea sa cu dirijorul şi compozitorul francez Amaury du Closel a fost una excelentă. Aplauzele îndelungate au răsplătit un efort instrumental deosebit al solistului serii, precum şi o prestaţie de bună calitate a artiştilor din orchestră, atenţi şi prompţi la sugestiile dirijorale şi la intenţiile agogice ale solistului.
 
Concertul de vioară de Korngold are o orchestraţie bogată: flaut, piccolo, oboi, corn englez, două clarinete, un clarinet bas, fagot, contrafagot, patru corni, două trompete, trombon, harpă, timpane, tobă mare, cinel, gong, clopote, Glockenspiel, vibrafon, xilofon, celestă şi corzi (viori, viole, violoncele şi contrabasuri).
 
Dintre soliştii care au interpretat acest concert, de-a lungul timpului, amintesc pe violoniştii: Jascha Heifetz, Itzhak Perlman, Gil Shaham, Philippe Quint, Nikolaj Znaider, Chantal Juillet, Hilary Hahn şi James Ehnes.
 
În a doua parte a concertului am ascultat Oratoriul Moise pe muntele Sinai (Moïse au Sinai) de Félicien David [3].
 
Oratoriul a fost scris pe un libret de Sylvain Saint-Etienne. Ca un romantic foarte talentat şi un colorist muzical de excepţie, Félicien David a lăsat omenirii amintirile sale sonore de mare orientalist. S-a autodefinit ca un creator bântuit de viziuni orientaliste. Deşi latin de origine, el s-a ataşat de ţinuturile îndepărtate, de unde 'a băut' Soarele şi i-a condensat razele. Prin Oratoriul Moise pe muntele Sinai (1846) compozitorul ne transmite sentimentele şi capacităţile sale native cele mai profunde: prospeţimea inspiraţiei, originalitatea formulelor ritmice, sonorităţile pitoreşti şi farmecul timbral. Alcătuit din două părţi, oratoriul înfăţişează ascultătorului individualităţi-precum Moïse - bas, un evreu - tenor, o tânără femeie israelită - soprană, dar şi un personaj colectiv - corul evreilor. Pe parcursul celor opt secţiuni am ascultat coruri, arii, marşuri, duete, expuneri solistice şi recitative, îmbinate organic. Dirijorul Amaury du Closel a insuflat artiştilor acel spirit sacru înălţător. După Introducerea fastuoasă a urmat un splendid cor ce începea cu versurile "Dumnezeul lui Israel, vocea Ta mă cheamă". Omogenitatea vocilor şi buna sincronizare cu ansamblul orchestral s-au dovedit a fi esenţiale în comunicarea trăirilor. În secţiunea "Un tânăr israelit şi însoţitorii săi", Romanţă cu cor, desfăşurată în Andante, soprana Chenxing Yuan intona sfâşietor cuvintele "În acest deşert arzător, / Gem şi plâng şi niciodată nu uit / Cerul patriei".
 
Doamna Yuan a început studiul canto-ului la Colegiul Artistic de la Nanking, China, apoi a continuat la Conservatoire National de Région şi la École Normale de Musique din Paris.


A cântat în China la Main Opera şi Teatrul Mare din Shanghai, la Centrul de Cultură din Guanzhou, în Hong Kong şi Macao, în Franţa la Opéra Bastille, la Palais Garnier, la Teatrul MC93 Bobigny - Paris, Teatrul din Fontainebleau, Opera Nancy, în Italia la Villa Medici. De asemenea, cântăreaţa a efectuat turnee la Londra şi Roma. A interpretat roluri de operă precum: Leila (Pescuitorii de perle de G.Bizet), Sandrina (Grădinăriţă din dragoste de W.A.Mozart), Euridice (Orfeu şi Euridice de Ch.W.Gluck), păstoriţa (Copilul şi vrăjitoriile de M.Ravel), Mrs. Fiorentino (Street Scene de Kurt Weill) şi Lisette (Rândunica de G.Puccini), precum şi în opere ca: Otello, Carmen, Tosca, Traviata şi Sora Angelica. Totodată, artista a cântat ca soprană în concerte vocal-simfonice (Stabat Mater de Antonin Dvořák). Soprana Chenxing Yuan va efectua în anul 2014 un turneu în Bulgaria şi Grecia, în acest rol din Oratoriul Moise pe muntele Sinai.

Tenorul francez Norbert Xerri, în rolul unui evreu din secţiunea Arie şi Duet  a oratoriului, a înfăţişat publicului, momentul de tânguire: "O, popor pe care moartea îl împresoară! Tu strigi degeaba! De pe muntele răzbătut de fulgere Moise nu va mai coborî!" Aici, vocea tenorului intona un salt de octavă descendent pentru a se plasa pe o pedală de sol, augmentând deznădejdea personajului întruchipat sonor.

Când emite sunetele, Norbert Xerri are o forţă deosebită de a capta interesul ascultătorului. Şi acest lucru pare a fi realizat de artist, dincolo de calitatea foarte bună a vocii sale în toate registrele, printr-o sugestie intens focalizată.
 
În fragmentul Dansul viţelului de aur, apogiaturile triple executate de contrabasuri aduceau un aer de forfotă grotescă, iar orchestra, gonind pe ritmuri obsedante şi prin accente puternice, a creat momente de mare plasticitate.
 
În partea a doua a oratoriului, am remarcat Aria bas-ului, unde Valentin Vasiliu, în rolul lui Moise, a impresionat publicul prin profunzimea vocii sale, prin frazarea în spiritul muzicii şi prin claritatea dicţiei sale. Cuvintele intonate asemenea unui recitativ, căpătau sensurile unei implorări: "Doamne, în bunătatea Ta ai vrut să ne binecuvântezi pentru a răspândi pe Pământ lumina eternă şi divină". Splendid a sunat intervenţia în Lento a corului, în secţiunea "Israel, Israel"! Tonalitatea sol minor potenţa declamaţia reluată cu insistenţă şi fermitate. Intervalul melodic de cvartă ascendentă, tipic momentelor mobilizatoare, era prezent şi în fragmentele ce precedau secţiunea finală, Marşul evreilor. Pasajele agitate ale corzilor, tremolo-ul frenetic în fortissimo şi formulele ritmice punctate dinamizau desfăşurarea, amplificând tensiunea la maximum. Imaginea bucuriei vederii pământului sfânt era exprimată sonor prin angrenarea întregului aparat vocal - simfonic, în Maestoso sostenuto, modul major adâncind sentimentul de eliberare, strigat cu forţă, fericire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu.
 
 NOTE

 [1] Erich Wolfgang Korngold s-a născut la 29 mai 1897, în Moravia, Cehia. Apreciat drept un copil-minune, a început studiul pianului, apoi, la sugestia lui Gustav Mahler a studiat compoziţia cu Alexander von Zemlinsky. Deja în 1910, a avut loc la Opera din Viena premiera operei/pantonimă Omul de zăpadă, iar în anul următor, celebrul pianist Artur Schnabel i-a interpretat, tot în premieră, Sonata nr. 2 pentru pian, în mi minor, op. 2. Korngold a devenit profesor la Academia de Muzică din Viena. Apoi, a fost solicitat în S.U.A. la Holywood, unde a lucrat în studiourile Paramount Pictures şi Warner Bros. A oscilat între Europa şi America. Revenit în Europa a constatat că muzica pe care o scria acum nu mai era la modă. La 29 noiembrie 1960, compozitorul a decedat în urma unei tromboze cerebrale. Korngold a compus opere (Der Ring des Polykrates, Violanta, Die Kathrin), lucrări orchestrale şi vocale, simfonii, concerte (pentru pian, violoncel, vioară), uverturi, teme cu variaţiuni, serenade, marşuri, melodii, muzică spirituală, muzică de cameră (sonate, triouri, cvartete, sextete), suite şi aranjamente pentru operete. Korngold a creat coloana sonoră la numeroase filme artistice din perioada 1936-1956: A Midsummer Night's Dream, Captain Blood, Give Us This Night, Hearts Divided, The Green Pastures, Anthony Adverse, The Prince and the Pauper, Another Dawn, Juarez, The Private Lives of Elizabeth and Essex, The Sea Hawk, The Sea Wolf, Kings Row, The Constant Nymph, Between Two Worlds, Devotion, Of Human Bondage, Deception, Escape Me Never şi Magic Fire. - http://ro.wikipedia.org/wiki/Erich_Wolfgang_Korngold
 
[2] Steinberg, Michael: The Concerto, a listener's guide (Oxford and New York; Oxford University Press, 1998), pag. 218, traducerea mea, după textul de pe site-ul:
- http://en.wikipedia.org/wiki/Violin_Concerto_(Korngold)

[3] Félicien David (1810-1876) a fost un compozitor şi scriitor francez. A studiat la Conservatorul din Paris, cu Luigi Cherubini. Cea mai cunoscută lucrare muzicală a sa este Oda simfonică Le désert (1844), compusă în urma unui pelerinaj în Orientul Mijlociu. A compus oratoriile Moïse au Sinai (1846) şi Eden (1848). De asemenea, a scris operele: Christophe Colomb (1847), La perle du Brésil (1851), Herculanum (1859 şi Lalla-Roukh (1862).
- http://www.perspectives-institut.com/institut.php
- http://www.staatstheater-kassel.de/razvan-hamza
- https://eliazarpripon.wordpress.com