La Faust am simțit că s-a întâmplat declicul, că destinul a început să o ia în linie dreaptă spre ceea ce eram menită sa ajung. A fost cel mai bun exemplu de Catharsis pe care l-am trăit pe propria-mi piele.
La puțin timp după spectacol, s-a apucat de pregătire. Mai erau doar trei luni până la admiterea de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC), însă era convinsă că actoria e drumul pe care vrea să-l înceapă. Ștefana Samfira, fiica lui Florin Zamfirescu, i-a fost primul profesor de actorie. Bebelușul ei, Sasha, a fost primul spectator, față de care avea responsabilitatea să nu-l facă să plângă, sau dacă plângea, să o facă cu motiv. De ziua ei, pe 9 septembrie 2008, o prietenă a sunat-o din fața listelor de la UNATC să îi spună că pe lista admișilor era și numele ei, Ana-Maria Bândean.
Toate lucrurile s-au legat într-un fel magic de atunci. Totodată, m-a făcut să conștientizez la ce responsabilitate mă înham dacă devin actriță. Din acest motiv, am făcut un pact cu mine: să nu-mi trădez sau sfidez maeștrii și ceea ce o să fac de acum înainte să nu fie mai prejos de ceea ce am învățat de la ei.
Ana-Maria trăia recunoscătoare primele luni ca studentă la UNATC, însă uneori o încerca teama de-a nu se fi apucat prea târziu de teatru. Ca să o alunge, își repeta că "vârsta e prea puțin relevantă când îți dorești ceva foarte tare" și se gândea la Olga Tudorache, care a dat la teatru la 32 de ani. Mai târziu, însă, a realizat cât de mult o ajutase facultatea de litere pentru a înțelege contextele sociale în care trăiau personajele. Erau, însă, și alte momente în care sclipirea din sufletul ei, când descoperise teatrul, se ascundea sub straturi de incertitudine. "E normal ca un actor să treacă prin momente de îndoială. Trebuie să te întorci pe toate părțile, să te uiți și la calități și la defecte."
Drumul s-a lungit peste granițe
După ce a absolvit facultatea care a transformat-o în actriță, Ana-Maria Bândean a simțit că vrea mai mult. În anul III de UNATC, profesoara de teatru universal i-a spus de URTA - un program în care sunt asociate mai multe universități din SUA și s-a dus la un interviu. Acolo, însă, decanul de la Essex University a invitat-o la o audiție și astfel a fost acceptată la un master în actorie, în Anglia. Drumul spre America avea mai multe opriri. Printre roluri în teatre din Marea Britanie, a studiat, timp de două luni, la Moscova, biomecanica lui Meyerhold. Pe lângă tehnică, a luat lecții de profesionalism și perseverență de la profesorul Nikolai Karpov. "Nu știi niciodată ce ți se va cere mâine, trebuie să fii mereu pregătit, azi mai bun ca ieri și mai slab ca mâine. E întotdeauna important ca actor, să ai mereu în minte sau în suflet o valoare la care să te raportezi constant, altfel ești pierdut. Cel mai periculos e când începi să cauți valorile la cei din jur, și mai puțin la tine. E important să excluzi din start orice termen de comparație cu colegii tai. Singura competiție admisă e cea cu tine însuți."
Ana-Maria Bândean ține workshopuri de biomecanică în Statele Unite, continuând cercetarea metodei Meyerhold, pe care și-a însușit-o în Rusia, conform căreia "prin mișcare, vine și vocea și emoția". Le transmite constant studenților energia explozivă începută în Sibiu, la Faust-ul lui Purcărete și intensificată în universități și teatre din România, Anglia, Rusia și America. Directorilor de casting din Statele Unite, le prezintă dovezi de profesionalism și dragoste pentru actorie, așa cum a primit ea, într-o vară, de la Ofelia Popii. Ana-Maria a fost aleasă deja pentru un rol într-un serial american și se pregătește să joace (mai) departe.
Vezi un monolog susținut de Ana-Maria Bândean aici.