La Faust am simţit că s-a întâmplat declicul, că destinul a început să o ia în linie dreaptă spre ceea ce eram menită sa ajung. A fost cel mai bun exemplu de Catharsis pe care l-am trăit pe propria-mi piele.
La puţin timp după spectacol, s-a apucat de pregătire. Mai erau doar trei luni până la admiterea de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (UNATC), însă era convinsă că actoria e drumul pe care vrea să-l înceapă. Ştefana Samfira, fiica lui Florin Zamfirescu, i-a fost primul profesor de actorie. Bebeluşul ei, Sasha, a fost primul spectator, faţă de care avea responsabilitatea să nu-l facă să plângă, sau dacă plângea, să o facă cu motiv. De ziua ei, pe 9 septembrie 2008, o prietenă a sunat-o din faţa listelor de la UNATC să îi spună că pe lista admişilor era şi numele ei, Ana-Maria Bândean.
Toate lucrurile s-au legat într-un fel magic de atunci. Totodată, m-a făcut să conştientizez la ce responsabilitate mă înham dacă devin actriţă. Din acest motiv, am făcut un pact cu mine: să nu-mi trădez sau sfidez maeştrii şi ceea ce o să fac de acum înainte să nu fie mai prejos de ceea ce am învăţat de la ei.
Ana-Maria trăia recunoscătoare primele luni ca studentă la UNATC, însă uneori o încerca teama de-a nu se fi apucat prea târziu de teatru. Ca să o alunge, îşi repeta că "vârsta e prea puţin relevantă când îţi doreşti ceva foarte tare" şi se gândea la Olga Tudorache, care a dat la teatru la 32 de ani. Mai târziu, însă, a realizat cât de mult o ajutase facultatea de litere pentru a înţelege contextele sociale în care trăiau personajele. Erau, însă, şi alte momente în care sclipirea din sufletul ei, când descoperise teatrul, se ascundea sub straturi de incertitudine. "E normal ca un actor să treacă prin momente de îndoială. Trebuie să te întorci pe toate părţile, să te uiţi şi la calităţi şi la defecte."
Drumul s-a lungit peste graniţe
După ce a absolvit facultatea care a transformat-o în actriţă, Ana-Maria Bândean a simţit că vrea mai mult. În anul III de UNATC, profesoara de teatru universal i-a spus de URTA- un program în care sunt asociate mai multe universităţi din SUA şi s-a dus la un interviu. Acolo, însă, decanul de la Essex University a invitat-o la o audiţie şi astfel a fost acceptată la un master în actorie, în Anglia. Drumul spre America avea mai multe opriri. Printre roluri în teatre din Marea Britanie, a studiat, timp de două luni, la Moscova, biomecanica lui Meyerhold. Pe lângă tehnică, a luat lecţii de profesionalism şi perseverenţă de la profesorul Nikolai Karpov. "Nu ştii niciodată ce ţi se va cere mâine, trebuie să fii mereu pregătit, azi mai bun ca ieri şi mai slab ca mâine. E întotdeauna important ca actor, să ai mereu în minte sau în suflet o valoare la care să te raportezi constant, altfel eşti pierdut. Cel mai periculos e când începi să cauţi valorile la cei din jur, şi mai puţin la tine. E important să excluzi din start orice termen de comparaţie cu colegii tai. Singura competiţie admisă e cea cu tine însuţi."
Ana-Maria Bândean ţine workshopuri de biomecanică în Statele Unite, continuând cercetarea metodei Meyerhold, pe care şi-a însuşit-o în Rusia, conform căreia "prin mişcare, vine şi vocea şi emoţia". Le transmite constant studenţilor energia explozivă începută în Sibiu, la Faust-ul lui Purcărete şi intensificată în universităţi şi teatre din România, Anglia, Rusia şi America. Directorilor de casting din Statele Unite, le prezintă dovezi de profesionalism şi dragoste pentru actorie, aşa cum a primit ea, într-o vară, de la Ofelia Popii. Ana-Maria a fost aleasă deja pentru un rol într-un serial american şi se pregăteşte să joace (mai) departe.
Vezi un monolog susţinut de Ana-Maria Bândean aici.