septembrie 2014
Fidelitate
Un asasin plătit. De el ca s-o omoare pe ea? De ea ca să-l omoare pe el? De ea ca s-o omoare pe ea? Mai contează? Un asasin plătit de un cuplu ce altfel nu-şi poate provoca sfârşitul. La 20 de ani fără 2 luni, mariajul Maggie (Adelaida Zamfira) - John (Florin Busuioc) e un bolnav incurabil. Tony (Gheorghe Ifrim) e doar chemat să apese trăgaciul şi să constate decesul. Cine e de vină?
 
John e dinamic, Maggie e pasivă. El munceşte, ea aşteaptă. El are aventuri la tot pasul, ea a avut doar una, după ani de singurătate. El vrea să trăiască fără ea, ea vrea ca el să trăiască cu ea. El are obsesia tinereţii îmbibate în sărăcie, ea are povara banilor moşteniţi, ce i-au tăiat prea devreme elanul înspre orice. El ar fi vrut copii, ea n-a putut.
 
Şi mai e şi Tony. Profesionist în ale crimei. Un sentimental, de fapt. Mult prea impulsiv pentru meserie. Sângele rece pe care l-a avut, poate, cândva, s-a încălzit periculos de mult şi a urcat spre creier. Tony e agitat, instabil, nesigur. Mixează ameninţările cu amintirile, pistolul cu lacrimile. Personaj de Scorsese cu nevroze de Almodóvar.
 
Fidelitate se numeşte textul. Fidelitate faţă de ce? Faţă de soţie, din partea soţului? Faţă de energia tinereţii, din partea soţiei? Faţă de propria meserie, din partea asasinului? Conform DEX, fidelitate înseamnă "statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine". Curios, oamenii lipsesc din enumerare. DEX-ul pare a contrazice sensul general acceptat şi folosit. Nu suntem fideli faţă de cineva, ci faţă de ceva. De un fel de a gândi, de un fel de a simţi, de un fel de a trăi. Când unul din ele se schimbă, vorbim de infidelitate. Faţă de noi înşine, în primul rând. Faţă de celălalt, dacă facem parte dintr-un cuplu.
 
Cândva, demult, Maggie a renunţat să trăiască în ritmul unui om cu poftă de viaţă. S-a blazat, retras, izolat. Şi-a fost infidelă sieşi. Cândva, demult, John a dinamitat drumul care-l ducea spre cea pe care o alesese ca soţie. A înlocuit emoţia cu absenţa. Şi-a fost infidel sieşi. Cândva, demult, Tony a ucis visul de a iubi. Abia apoi a îndreptat revolverul spre ceilalţi oameni. Şi-a fost infidel sieşi. Aparent, oamenii se înşală unii pe alţii. E doar o aparenţă. Infidelitatea e faţă de cei care am fost cândva.
 
Neconştientizată de cel care îi e subiect sau de partenerul acestuia, infidelitatea naşte cele mai multe dintre dramele societăţilor civilizate contemporane. Ca de pildă în cazul celor trei personaje din Fidelitate al lui Chazz Palminteri, la Teatrul Act, în regia lui Dragoş Câmpan, piesa de la care porneşte textul de faţă.

Şi totuşi, infidelitatea nu e un sfârşitul. Ea are o scăpare. Se numeşte onestitate. Odată dezvăluit eşafodajul de minciuni, viaţa îşi reintră în drepturi şi moartea se amână. Înduioşătoare planuri de viitor iau locul trecutului otrăvit. Singur adevărului din noi îi datorăm fidelitate. Vom şti apoi ce şi cum să alegem.
De: Chazz Palminteri Regia: Dragoș Câmpan Cu: Adelaida Zamfira, Gheorghe Ifrim, Florin Busuioc

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus