În cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi, la 29 mai 2014, Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, dirijată de Adrian Petrescu, a oferit publicului aflat în sala Ateneului Român, un program pe cât de divers stilistic, pe atât de atractiv: Uvertura «Robin Hood Prince of Thieves» de Michael Kamen, «Siciliana Blues» pentru flaut, pian, percuţie şi orchestră de Cornel Tăranu, solişti Trio Contraste, formaţie alcătuită din flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, pianistul Sorin Petrescu şi percuţionistul Doru Roman şi Simfonia nr. 10 în mi minor, op. 93 de Dmitri Şostakovici.
 
Prima lucrare cântată a fost Uvertura «Robin Hood Prince of Thieves» de Michael Kamen. Compozitorul american s-a născut la 15 aprilie 1948, la New-York. A studiat oboiul la prestigioasa Juilliard School din New-York. A devenit apoi, dirijor de orchestră. A fost unul dintre muzicienii care a reuşit să îmbine muzica clasică cu rock-ul. A compus 13 balete şi a scris muzică de film, realizând coloana sonoră pentru numeroase filme, dintre care amintim: Brazil, Highlander, X-Men, Robin Hood - Prince of Thieves, The Three Musketeers, Don Juan de Marco, The Adventures of Baron Munchausen, Lethal Weapon, Stonewall, 101 Dalmatians şi Frequency. A scris muzică pentru seriale de televiziune la BBC, obţinând Premiul BAFTA. În 1998, a compus un concert pentru chitară electrică şi orchestră, dedicat japonezului Tomoyasu Hotei. A compus, de asemnea  Symphony & Metallica, 24 Nights şi Live in Hyde Park. Michael Kamen a mai scris şi un concert pentru saxofon şi orchestră, dedicat lui David Sarnborn şi un Cvintet pentru Canadian Brass. A câştigat trei premii Grammy, Globul de Aur, Premiul Emmy, Premiul Ivor Novello şi Premiul Annie. A fost de două ori nominalizat la Oscar. În anul 1996 a înfiinţat Fundaţia Mr. Holland Opus pentru sprijinirea educaţiei muzicale în şcolile din SUA. Michael Kamen a murit la 18 noiembrie 2003, la Londra, la doar 55 de ani.

Uvertura «Robin Hood Prince of Thieves» [1] a răsunat în sala Ateneului Român, aducând proaspeţime, energie şi o stare de bine. Parcă vedeai în faţa ochilor un erou al Cruciadelor.


Ritmuri antrenante, semnale ale suflătorilor de alamă, armonii triumfale o orchestraţie foarte diversă, toate transmiteau un elan molipsitor. Dirijorul serii, Adrian Petrescu a scos în evidenţă tocmai imaginea legendară a personajului Robin Hood, cu gesturi dirijorale clare, prompte, adresate preventiv unor compartimente orchestrale şi cu o atitudine care genera dinamism. Intensitatea sonoră şi timbralitatea aparatului orchestral au fost bine gestionate, iar contrastele, accentele şi tempo-ul alert au redat cu plasticitate intenţiile compozitorului.
 
A urmat Siciliana Blues de Cornel Ţăranu, cântată în ciclul Lucrări concertante româneşti, în interpretarea Trio-ului Contraste, formaţie alcătuită din flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, pianistul Sorin Petrescu şi percuţionistul Doru Roman, solişti acompaniaţi de Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu, dirijată de Adrian Petrescu.
 
Elementele jazz-istice aveau un farmec aparte, iar jazzband-ul a fost absolut entuziasmant. Erau acolo motive obsedante, armonii tipice cu septime, acorduri foarte colorate cromatic la pian, efecte de frulláto [2], solo-uri improvizatorice captivante ale percuţiei bine 'condimentate' timbral. Răsăreau uneori şi teme lascive, expuse cu o autenticitate de invidiat de către orice grup de jazz. Imitaţii şi complementarităţi ritmice minuţios construite erau savuros etalate - toate cântate cu o inspiraţie de moment magică. Acompaniamentul orchestral era mulat pe firul improvizatoric, îngemănându-se cu atmosfera creată de solişti.

Siciliana Blues este o splendidă alcătuire muzicală ce contopeşte o temă europeană pastorală pe ritm punctat (dans popular din Sicilia) cu muzica rurală a negrilor din delta fluviului Mississippi, SUA, ce utilizează blues notes. Se puteau percepe şi câteva elemente de blues urban şi chiar de blues modern din epoca bop. De aici, din acest amalgam, se năşteau stări afective general umane: de la tristeţe, supărare, idei negre, până la extrovertire, hotărâre ori îndârjire acrobatică.

Tema muzicală a fost creată în 1976, pe când Cornel Ţăranu lucra la coloana sonoră a filmului Mere roşii (regia Alexandru Tatos). După ani de sedimentare, ea a fost dezvoltată în 1998 într-o lucrare orchestrală amplă, cuprinzând patru secţiuni: Siciliana, À la recherce du swing, Le swing retrouvé şi Blues. Pe parcursul lucrării, tema se metamorfozează. Ulterior, într-o nouă idee muzicală, se puteau distinge influenţe ale swingului, cu ritmurile percuţiei care invadau spaţiul cu o energie spectaculoasă, alăturându-se pianului, cu construcţii armonico-ritmice jazz-istice. În părţile dezvoltătoare ale lucrării era prezent limbajul muzical modern, specific compozitorului clujean. Ultima parte, readucea tema de Siciliană, de astă dată având o înfăţişare de baladă de jazz.
 
Flautistul Ion Bogdan Ştefănescu a adăugat toată arta sa instrumentală - staccato, frulláto combinat cu glissando, agilitate, stăpânirea  tuturor registrelor flautului, o tehnică improvizatorică uluitoare, cu schimbări de intensitate subito, cu şiruri de apogiaturi, fiorituri şi alte ornamente şi, nu în ultimul rând, virtuozitate. Contrabasul a adus mereu sonorităţi jazz-istice, prin pizzicato-ul foarte vibrat şi, uneori, însoţit de un portamento măiestrit executat. Pianistul timişorean Sorin Petrescu a creat momente de mare virtuozitate, contratimpând cu blocuri sonore şi cadenţe în duo cu flautul, sincronizând atât  ritmic intervenţiile sale, cât mai ales utilizând modalitatea mimetică de atac al sunetului - când percutat, când catifelat, asemenea melodiei flautului. Percuţionistul Doru Roman, paradoxal, a fost un liant scrupulos al trio-ului cu orchestra simfonică. Exactitatate şi diversitate, solo-uri fulminante, pianissimo-uri suave, pedalizare excepţională la marimbafon, intervenţii violente neaşteptate la tobă şi cinel, totul executat cu ardoare.

Trio Contraste a fost fondat în anul 1986 şi promovează muzica contemporană românească. Ansamblul cameral a concertat în Germania, Olanda, Luxemburg, Elveţia, Franţa, Danemarca, Austria, China Suedia şi Polonia. Mai mulţi compozitori români au dedicat lucrări acestei formaţii: Dan Dediu, Anatol Vieru, Aurel Stroe, Myriam Marbe, Ştefan Niculescu, Nicolae Brânduş, Octavian Nemescu, Corneliu Dan Georgescu, Lucian Meţianu, Irinel Anghel, Violeta Dinescu, Doina Rotaru, Maia Ciobanu, Eugen Wndel şi George Balint. Trio Contraste a fost invitat să participe la o serie de festivaluri naţionale şi internaţionale precum : East-Vest Festival Amsterdam, Contemporary Music Festival - Huddersfield, Nueva Musica Bogota, Musicarama Hong-Kong, Piano Plus Festival - Bamberg, Zeit fur Neue Musik - Bayreuth, Cultura Escape-Elveţia, Stockholm New Music - Suedia, Cracovia New Music Festival - Polonia, Festivalul George Enescu - Bucureşti şi Festivalul Internaţional de Muzică Conemporană - Bucureşti. În anul 1986, Trio Contraste a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor din România, iar în 2009 ansamblul a obţinut Premiul UCMR pentru promovarea muzicii româneşti. Artiştii au relizat înregistrări la Deutschlandfunk-Köln, WDR, Société de Musique Contemporaine Lausanne, Bayeriche Rundfunk, Swiss 2 şi la Societatea Română de Radiodifuziune.
   
În concertul de la Ateneul Român, Trio Contraste a strălucit alături de interpreţii din Orchestra Filarmonicii George Enescu. Sunt muzicieni care slujesc arta sunetelor, cum puţini reuşesc să o facă, la un astfel de nivel profesionist.

După aplauze îndelungate, adresate atât formaţiei Trio Contraste, cât şi compozitorului Cornel Ţăranu, aflat în sala Ateneului, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu i-a solicitat compozitorului să aleagă pentru bis dintre trei lucrări, iar acesta a optat pentru o piesă scrisă de Jonny Răducanu, unul dintre cei mai apreciaţi jazz-işti (compozitor, pianist, contrabasist, aranjor şi conducător de formaţie de jazz) de la noi.
 
În partea a doua a concertului de la Ateneu, am ascultat Simfonia nr. 10 în mi minor, op. 93 de Dmitri Şostakovici. Compusă în 1953, lucrarea neoclasică a fost interpretată în primă audiţie, la 17 decembrie a aceluiaşi an, de Orchestra Filarmonicii din Sankt - Petersburg, dirijată de Evgeny Mravinski. Pentru prima oară, Şostakovici a introdus aici, acronimul său muzical DSCH [3]. În prima parte, Moderato, a predomina dramatismul. Expresia esenţializată era covârşitoare aici. Temele de factură rusă căpătau semnificaţii psihologice determinante, în special în momentele dezvoltătoare, în care transformarea sensului lăuntric emoţional era perceptibilă. Cât de frumos a sunat fragmentul din partea a treia, Allegretto, unde "repetarea obsedantă, de douăsprezece ori, a temei cornilor cu expresia lor pastorală, introducea un fel de voce a naturii" [4]! Impresionant a sunat în finalul, Andante. Allegro, acel motiv sumbru D.S.C.H. expus de tubă în Coda.
 
Un concert de excepţie în stagiunea 2013-2014 a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, al cărui program a fost alcătuit cu mult gust estetic şi a fost interpretat pe măsura frumuseţii lui, efortul artiştilor fiind răsplătit de aplauze îndelungate şi ovaţii.

NOTE
 
* Trinacria - Sicilia a fost numită iniţial Trinakriey - "Pământ în trei colţuri", datorită formei triunghiulare a insulei cu trei capuri: Capo Passero în partea de sud, Capo Peloro în est şi Capo Lilybaeum vest. Trinakriya (Trinacria) este menţionată în celebrul poem Divina Comedie (La Divina Commedia) de Dante Alighieri, scris între anii 1307-1321.

[1] Filmul american Robin Hood Prince of Thieves, din 1991, a fost regizat de Kevin Reynolds, avându-l în rolul principal pe Kevin Costner, pe Morgan Freeman în rolul lui Azeem şi pe Christian Slater ca Will Scarlet.

** Imaginea fotografică a lui Robin Hood este reprodusă după articolul The CW Aims For Another Arrow With New Robin Hood Series al lui TJ Dietsch, de pe site-ul, spinoff.comicbookresources.com

[2] frulláto, procedeu special de alternare rapidă a sunetelor la unele instrumente de suflat (flaut, trompetă), asemănător cu tremolo sau cu glissando.

[3] DSCH  re, mib, do, si - este acronimul muzical - D mitri Sch ostakowitsch - pe care îl regăsim şi în Cvartetul său de coarde op. 8 in do minor, în Concertul de vioară nr. 2 în la minor op. 77, în Simfonia nr. 8, în Simfonia nr. 15, în Fuga în Reb major, op. 87, în Concertul nr. 1 pentru violoncel, în Mib major, op. 107 şi în Sonata nr. 2 pentru pian în si minor.

[4] Iliuţ, Vasile: De la Wagner la contemporani; Editura Muzicală, Bucureşti, 1998, pag. 70.