De la etichetă la etichetă - E greu să fii Eugene

Anunţ binecunoscut tuturor: am fost etichetaţi dintotdeauna. Şi lupta asta cu tot soiul de catalogări şi clasificări e teribil de grea. Încercăm să oprim procesul, însă întreaga societate e cu ochii pe noi: suntem urmăriţi de brand-uri din toate părţile. Fie că ne raportăm la vestimentaţie, la accesorii sau la gadget-uri "şic", standardele ne înşfacă de guler şi ne poartă privirile în vitrinele scumpe şi proaspăt lustruite.
 
E greu să fii Eugene, producţie Create.Act.Enjoy scrisă, regizată şi interpretată de Mihail Onaca, tratează această problemă a şabloanelor sociale, a "reţetelor de succes" în materie de look şi grupuri de prieteni, a "căderilor în ispită", rezultate în urma unei dorinţe arzătoare de a fi cool şi de a te încadra în rândul celor din aşa-numita "înalta societate". De la cafeaua cu lapte, băută oricând - dar nu oriunde şi cu oricine -, până la combinaţia machiaj de seară - echipament de sport, de la atitudinea poştăriţei, până la cea a casierei de la supermarket, spectacolul atinge toate punctele şi subpunctele de pe lista "Cum să (nu) te comporţi în societate".
 
Două reflectoare marchează spaţiul de joc undeva în zona barului din cafeneaua Răgaz. În câteva clipe, în faţa noastră apare un tânăr înalt, îmbrăcat bine, asortat din cap până-n picioare, stresat nevoie mare, pe nume Eugen Vrabie (Mihail Onaca), zis Eugene. Ne dăm seama de la bun început că ceva nu e în regulă, iar aşteptările noastre sunt confirmate imediat: Eugene a avut o zi proastă.
 
E cumplit să te trezeşti dimineaţa şi să realizezi că ai rămas fără cafea, însă şi mai cumplit e să-ţi dai seama că nu ai cum să te strecori nevăzut la magazinul de jos, să te aprovizionezi cu minunea energizantă şi s-o tuleşti în apartament, la loc sigur. Ştim asta de la Eugene, care nu se poate deghiza, fiindcă nu are haine urâte - le-a donat -, iar cele de firmă nu se asortează cu faţa "de somn". Tot de la el ştim că toate lucrurile rele se întâmplă deodată: dacă nu ai cafea, e cu neputinţă să faci rost de una cât de repede; dacă-ţi faci curaj să ieşi din casă cu faţa "de somn", rişti să prinzi cafenelele închise; dacă reuşeşti să te mobilizezi, să-ţi iei maşina şi să cauţi un loc minunat pentru a îndeplini o misiune atât de importantă, ai toate şansele să-ţi cedeze motorul şi să rămâi blocat în cine ştie ce zonă a oraşului, vorbindu-le unor străini despre cât de greu e să fii tu.
 
Spectacolul, interactiv pe alocuri, antrenează publicul într-o conversaţie despre societate şi minusurile ei. Eugene este revoltat de excesele cu nume de fast-food şi de cei care, sperând în van că la Sfârşitul Lumii vor avea timp să mănânce conserve şi hamburgeri, golesc jumătate raionul în supermarket şi te fac să stai jumătate de oră la coadă, când ar putea foarte bine să te lase în faţă cu pachetul tău de şerveţele. Îl enervează la culme atitudinea celor angajaţi într-un domeniu care necesită abilităţi de comunicare, dar habar n-au cum să comunice, stângăcia chelnerilor sau oamenii care hrănesc porumbeii hămesiţi ai oraşului. Şi câte ar mai fi de înşirat!
 
Totuşi, acest critic social cool nu este lipsit de propriile defecte. Stilul său, cam sofisticat, am putea spune, se înscrie, de asemenea, în categoria: aşa nu-i prea grozav să te prezinţi în societate. El este un guraliv, adept al check-in-urilor, al hainelor şi accesoriilor de firmă, care s-ar putea plânge ore în şir de câte-o zi îngrozitoare - în termenii lui. Şi, de ce să nu recunoaştem, în termenii noştri. Modalitatea aceasta de construcţie face însă ca, la un moment dat, să nu mai fie foarte clar dacă personajul este cel care ironizează sau cel care este ironizat, cel care ridică o problemă sau problema însăşi. Mihail Onaca reuşeşte să creeze un personaj care, în ciuda încadrării sale într-un anumit tipar, îndrăzneşte să treacă dincolo de aparenţe şi acuzaţii şi să-şi pună câteva întrebări referitoare la sine însuşi şi la cercurile sociale în care se regăseşte sau nu. El este un îngâmfat, într-adevăr, dar asta nu îl împiedică totuşi să observe că lucrurile trec deseori dincolo de o pereche de pantofi de firmă.
 
În ansamblul său, această reprezentaţie este plină de umor şi ironie, ridicând, prin înscenarea anumitor situaţii, mai mult sau mai puţin penibile, semnale de alarmă privitoare la mecanismele de funcţionare ale societăţii. Eugene există în fiecare dintre noi, într-o oarecare măsură; putem decide dacă vrem să-i lăsăm libertate totală sau să-i ţinem prejudecăţile în frâu.
 
E greu să fii Eugene, text de Mihail Onaca
Regia: Mihail Onaca
Distribuţia: Mihail Onaca