Eul din zmeu - Zmeiada spaţială 2.0

Astăzi facem recapitulare! Cutărescu, ţii minte despre ce am vorbit ora trecută? Fireşte că nu. Habar n-ai. Cutăriţa, s-aud! Bravo, Cutăriţa! Pregătită, ca întotdeauna! Ai văzut, Cutărescule, cum se-nvaţă? A ştiut tot, cuvinţel după cuvinţel - aşa cum v-am predat. Tu de ce nu ştii? Meriţi 6. (Şi Cutărescu ia loc.)
 
Zmeiada spaţială 2.0, producţie Create.Act.Enjoy, în regia lui Cristian Pascariu, adaptare după Enciclopedia zmeilor, scrisă de Mircea Cărtărescu, este un savuros joc de-a şcoala, înfăţişând toate plusurile şi minusurile ei, de la prezenţă, la sunetul clopoţelului, de la studentul tocilar, la şmecheraşul care, oricât s-ar zbate, nu depăşeşte nota de trecere. Pentru o oră, spaţiul de joc devine o frumoasă sală de curs, avându-i drept participanţi la lecţie pe spectatori şi actori în egală măsură.
 
Bulu (Diana Buluga) şi Naca (Mihail Onaca), îmbrăcaţi "şcolăreşte", se strecoară în public, îşi scot manualele de zmeologie şi-şi aruncă ochii peste ultimele lecţii. Profesoara (Raluca Lupan) face prezenţa. Unul câte unul, în ordine alfabetică, spectatorii îşi aud numele şi conştientizează c-au venit cam nepregătiţi. Bulu, în schimb, e încântată: iată un prilej minunat pentru a-şi etala calităţile de studentă silitoare, cu sumedenia de lecţii învăţate mot-à-mot. Spre deosebire de aceasta, Naca nu e foarte fascinat de situaţie. Ştie că va fi tras la răspundere pentru lecţiile mai mult sau mai puţin ştiute - dar măcar are fiţuicile pregătite. Stând mereu cu faţa spre public şi cu spatele spre draga lui profesoară, Naca oferă nişte răspunsuri aproape precise despre cultura şi civilizaţia zmeilor, "contemporanii noştri".
 
Între cei doi studenţi există un vizibil conflict susţinut, în mare parte, de profesoara lor, care are o deosebită "admiraţie profesională" pentru studenta ei, în timp ce lui Naca îi serveşte nota şase indiferent de prestaţie - cu excepţia numărului de muzică rap, unde acesta excelează, scoţând pentru prima oară un zece. Bulu, cu cel dintâi şase al ei, face calcule: îi mai trebuie nişte note de zece ca să-i iasă media - sigur are să se ocupe profa de asta. Conflictul nu îi vizează pe studenţi la nivel personal, ci din perspectiva alergăturii după note bune. Fiindcă, după cum bine ştim, cantitatea de informaţii cu care rămâne elevul la final de curs este neglijabilă în raport cu nevoia acestuia de a avea o medie cât mai pompoasă, de care să nu-l întrebe nimeni mai târziu.
 
În timp ce lecţia decurge conform planificării, aflăm nenumărate informaţii despre zmeul-zmeilor, zmeul cu colţi, câinele de zmeu - a.k.a Cânele -, zmeul sur de văgăună, muma zmeilor, zmeul mioritic şi, nu în ultimul rând, zmeul zmeelor. Bulu, Naca şi profa ne furnizează date despre geografia, istoria şi civilizaţia acestora, despre armele şi economia zmeiască, dar şi despre domenii precum limba sau arta. Se vorbeşte, nu foarte subtil, despre condiţia actorului - zis hactu în zmeiască -, un "amărât care-şi împinge colegii cu coatele", ironizându-se astfel contrastul dintre artist şi ceilalţi indivizi ai societăţii, cea dintâi categorie fiind, desigur, inferioară celei din urmă. Aceşti hactu sunt tinerii zmei care n-au putut să se conformeze regulilor şi care, oricât ar fi dorit, n-au făcut lucrurile decât pe dos.
 
Spectacolul îmbină vorbe de duh, ca "Ceea ce este, este, şi ceea ce nu este, nu este.", cu schimburi de replici hazlii şi situaţii care stârnesc în public hohote de râs. Există anumite secvenţe al căror centru de greutate este mişcarea scenică. În timp ce Bulu povesteşte entuziasmată despre armele zmeilor, Naca şi profesoara redau, prin gestică, întregul sistem de apărare / atac - o scenă haioasă de-a dreptul. Jocul actoricesc este captivant, iar apropierea dintre artist şi public creează o atmosferă agreabilă. Pentru că interacţiunea nu este agresivă, spectatorul reuşeşte să se destindă şi devine părtaş la actul scenic.
 
Zmeiada spaţială 2.0, dincolo de a fi o monografie a societăţii zmeieşti, este o radiografiere a societăţii umane, surprinzând anumite aspecte din învăţământ şi un întreg sistem situaţional-comportamental. Este pusă în lumină "latura întunecată a lunii" sau, altfel spus, sunt evidenţiate acele trăsături ale societăţii pe care, deşi le cunoaştem, le trecem adesea cu vederea. Clasificarea zmeilor este, în fapt, o clasificare a omului, a gesturilor şi trăirilor sale, aflat în situaţii mai mult sau mai puţin confortabile, de unde şi titlul cursului, Zmeul, contemporanul nostru.
 
"Puteţi să plecaţi la cursul următor, e-n regulă", ar spune profesoara. Desigur, puteţi, dar nu înainte de a-l fi audiat pe acesta.
 
Zmeiada spaţială 2.0, adaptare după Enciclopedia zmeilor, de Mircea Cărtărescu
Regia: Cristian Pascariu
Distribuţia: Diana Buluga, Raluca Lupan, Mihail Onaca.