Alexandru Acsinte & Şerban Mihai (foto: Adi Bulboacă)
Alexandru Acsinte: Şerban, vine la tine o persoană total străină, care doreşte să te cunoască. Cum i te-ai prezenta?
Şerban Mihai: Păi, i-aş spune că sunt un adolescent care e pasionat de artă şi anume de muzică şi teatru. Sunt elev la Liceul de Arte "Ştefan Luchian" din Botoşani şi studiez chitara clasică şi pianul secundar. Îmi place Led Zeppelin.
Alexandru Acsinte: Şi totodată eşti membru al Atelierului de Teatru de aproximativ patru ani. Cum ai ajuns să faci teatru într-o trupă aparţinând unui alt liceu decât cel la care studiezi?
Ş.M.: În Atelierul de Teatru am intrat cu un mic ajutor din partea surorii mele, Silvana Mihai. În 2011, Atelierul de Teatru avea de gând să pună în scenă spectacolul Momo sau strania poveste a hoţilor de timp şi fetiţa care a înapoiat oamenilor timpul furat şi aveau nevoie de doi oameni care să semene foarte bine unul cu celălalt, iar eu am avut norocul de a fi unul din cei doi.
A.A.: Care este rolul pentru care ai fost ales şi alături de cine jucai?
Ş.M.: Rolul era Maestrul Ora şi persoana alături de care jucam era Francisc Simon.
Ş.M.: Din cât de bine ştiu, pasiunile noastre sunt oarecum asemănătoare şi ceea ce ne leagă este teatrul. Cum ai descoperit teatrul şi cum ai realizat că este o pasiune pentru tine?
A.A.: Ştiam de teatru încă de când eram mic, dar pe atunci nu vedeam mersul la teatru aşa cum îl văd acum. Pentru mine, nu era o plăcere, ci mai degrabă o obligaţie. Cu toate acestea, am intrat în anul 2009 în Atelierul de Teatru, unde aş putea spune că mi-am descoperit vocaţia.
A.A.: Având în vedere că erai în clasa a VI-a în Atelier, se înţelege de la sine faptul că ai trecut prin multe schimbări. Cum crezi că te-au influenţat Atelierul şi activitatea ta teatrală în a deveni persoana care eşti acum?
Ş.M.: Descoperind teatrul am ajuns să privesc viaţa altfel, adică am învăţat să fiu mult mai sincer cu oamenii din jurul meu, am ajuns să nu-mi fie frică să spun ceea ce gândesc, dar mai ales, am învăţat că nu-i un lucru rău să fii penibil. În acelaşi timp, toate aceste învăţături au fost posibile şi datorită oamenilor pe care i-am cunoscut în Atelierul de Teatru, unde mi-am făcut prieteni noi, care m-au ajutat în dezvoltarea mea personală.
A.A.: În cazul acesta, mi-ar plăcea să ştiu cum crezi că erai înainte de a intra în Atelier.
Ş.M.: (râde) Chiar nu-mi aduc aminte exact cum eram, dar ştiu sigur că descoperirea artei m-a făcut să fiu ceea ce sunt astăzi.
A.A.: Consideri că sora ta, Silvana, a avut vreo influenţă asupra dezvoltării tale?
Ş.M.: O-ho-hoa! Evident că sora mea, fiind mai mare, a avut o influenţă considerabilă asupra mea, deoarece ea mi-a arătat pentru prima oară muzica bună şi, în acelaşi timp, ea mi-a produs acel *click* prin care am realizat că muzica reprezintă viitorul meu şi pe această cale vreau să-i mulţumesc. (zâmbeşte)
Ş.M.: Ziceai că atunci când ai descoperit teatrul, ţi-ai găsit vocaţia. Asta înseamnă că vrei să faci o meserie din teatru, sau să rămână o simplă vocaţie?
A.A.: De obicei, când persoanelor de vârsta mea li se pune genul acesta de întrebări, răspunsurile lor sunt mai totdeauna sigure. Fie îţi spun "da, asta vreau să fac", fie "ah, nu, e doar o chestie de liceu". Ce-i drept, răspunsul meu e sigur: a-mi face o meserie din teatru e ceea ce-mi doresc, dar am trecut prin multe pentru a ajunge la alegerea asta. E o decizie grea, dar pe care sunt fericit că am luat-o.
A.A.: Când te vede cineva pe stradă, mereu observă că eşti o fire extrem de veselă. Cum reuşeşti să fii mereu zâmbăreţ?
Ş.M.: Pur şi simplu cred că acest lucru face parte din caracterul meu. De când mă ştiu am fost vesel, dar am şi un scut de care mă folosesc pentru a-mi păstra fericirea şi care se manifestă prin faptul că nu pun la suflet lucrurile negative care-mi sunt spuse. Sunt o fire foarte optimistă, dar am şi eu momentele mele grele, dar pe care încerc să le ascund.
A.A.: Şi ce se întâmplă când nu reuşeşti să le ascunzi?
Ş.M.: În momentele acelea îmi dau drumul robinetului de sentimente şi mă descarc.
A.A.: Ce modele ai în viaţă?
Ş.M.: Nu cred că am modele în viaţă, am doar anumiţi oameni pe care îi admir şi cu care încerc să mă compar.
Ş.M.: Ce animal consideri că te reprezintă şi de ce?
A.A.: Dacă mi-ai fi pus această întrebare acum 2-3 ani, probabil c-aş fi spus că mă asemăn unui pinguin, o pasăre relativ timidă dar curajoasă când situaţia cere. Însă acum, mi-e puţin mai greu să-mi dau seama. Cred c-aş rămâne o combinaţie dintre un pinguin şi un cocoş. Da, aş rămâne o pasăre.
A.A.: Dar tu ce animal consideri că te reprezintă?
Ş.M.: Nu m-am gândit niciodată la asta, dar o prietenă mi-a spus că semăn cu un pui de leuţ.
A.A.: De ce crezi asta?
Ş.M.: Probabil datorită părului, nu neapărat caracterului.
A.A.: Ce fel de relaţie ai cu coordonatorii Atelierului de Teatru, Lenuş (Moraru - nota LiterNet) şi Gelu (Rîşca - nota LiterNet)?
Ş.M.: De-a lungul anilor s-a dezvoltat o relaţie de prietenie strânsă între mine, Lenuş şi Gelu. Dar de la început am simţit că o să fie ceva frumos în relaţia mea cu ei, şi mă bucură acest lucru.
A.A.: Ai menţionat mai înainte că viitorul tău se va învârti în jurul muzicii. Cu toate acestea, este cea de-a patra ediţie consecutivă de Ideo Ideis la care participi. Ce te-a făcut să continui să faci teatru, să participi în festivaluri, în ciuda alegerilor tale de carieră?
Ş.M.: Răspunsul e simplu. Oamenii de aici, pur şi simplu m-am ataşat şi nu mă pot desprinde de ei. Dar nu doar asta, de exemplu la Ideo Ideis particip la workshop-urile de muzică şi ritm, iar eu consider că orice contact cu muzica e important.
A.A.: În cazul acesta, mai am doar o chestiune despre care vreau să-mi povesteşti şi anume despre rolul tău din spectacolul Atelierului de Teatru din 2014, ampiticipecreier.com.
Ş.M.: Anul acesta voi contribui la spectacol prin ceea ce fac de aproape 10 ani şi anume muzică. Datorită lui Lenuş am marea plăcere de a crea şi interpreta live coloana sonoră a spectacolului. Toată povestea a început la o petrecere la care eram toţi şi la care Lenuş mi-a propus să fac acest lucru. Când am auzit propunerea am fost foarte încântat şi am acceptat fără să mai stau pe gânduri şi iată-mă astăzi aici.
Cu acest răspuns, s-a încheiat "binterviul" meu cu Şerban Mihai, membru al Atelierului de Teatru din 2009 şi responsabilul coloanei sonore a spectacolului ampiticipecreier.com de Ilinca Anamaria Prisăcariu, care a fost jucat pe data de 25 august 2014 la Ideo Ideis, 2014.
Descarcă programul festivalului Ideo Ideis, 2014 aici..