Triplicarea lui Hamlet (III) - a little drop of Hamlet

Am propus Atelierului de teatru din Botoşani un joc supercalifragilistic, printr-un mini-chestionar cu trei întrebări, care să exprime legătura lor cu spectacolul a little drop of HAMLET, o adaptare după William Shakespeare. Pe scurt, acesta a pornit dintr-un experiment, din dragoste, curiozitate, nebunie şi dorinţa de a-l aduce pe Shakespeare mai aproape de adolescenţi (şi nu numai). Cu alte cuvinte, ruperea barierelor apărute în drumul spre... adevăr. Astfel, s-a născut povestea unui Hamlet de 17 ani, o picătură din ceea ce reprezintă călătoria fascinantă, plină de posibilităţi, situaţii diferite şi... deloc străine.
S-a optat pentru o punere în scenă a adolescenţilor. Aşa îl vedem şi îl simţim noi pe Hamlet, cel pe care îl găsim în noi.

Pe data de 8 august 2015, la ora 11.00, la Casa de Cultură din Alexandria, în cadrul celei de-a 10-a ediţii a festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis, va avea loc reprezentaţia spectacolului a little drop of HAMLET. Până atunci, însă...

Citiţi aici şi aici primele două întrebări şi răspunsurile la ele.

3. Trei moduri prin care ai promova acest spectacol (dacă ai dispune de resurse nelimitate).
Florin Aioane (Hamlet): Păi, aş folosi internetul şi aş trimite un mesaj viral pe pagina aia de socializare cu emblemă albastră, pe care o foloseşte toată lumea, dar nu dau nume, în care aş ataşa un trailer al spectacolului şi l-aş intitula "în aproape 20 de ani, oamenii au reuşit să obţină o imagine clară a planetei Pluto; tu cât de mult conştientizezi ce se întâmplă în jurul tău?". A doua metodă ar fi legată de un joculeţ (workşopel) în care oamenii să înţeleagă că e important să ne jucăm toată viaţa, altfel nu ajungem la esenţă, iar a treia se referă la împărţitul pliantelor, în care ataşăm o pereche de ochelari care te fac invizibil, cu îndemnul "Când sunteţi în căutarea unui lucru adevărat, opriţi-vă şi ascultaţi asta... Împreună!" (te conectezi imediat cu ceilalţi purtători de ochelari)
Emma Mateciuc (Ofelia): Afişul să fie: pe toate sticlele de apă din lume; în formă de nor pe cer / sau pe curcubeu. Să treacă orchestre pe stradă care să cânte şi să ducă un afiş uriaş al spectacolului.
Alexandru Afloarei (Claudius): Promovarea cea mai bengoasă: de la om la om şi pentru om de la oameni. Promovat prin tăcere. Şi un fel de mâncare emblematică, pe care atunci când o mănânci înţelegi Hamlet... Cum, când spui "calzone", înţelegi că e combinaţie de pizza cu clătită pe jumate şi colţunaş.
Alexandra Mariniţu (Gertrude): Artificii care vor scrie pe cer "Hamlet" şi alte informaţii despre spectacol, ba chiar să reprezinte o mini-scenă, iar pe fundal să fie nişte boxe uber-şmechere, ca să audă toată lumea ceea ce se întâmplă pe cer. Abţibilduri - merg oriunde şi sunt drăguţe. Un trailer al spectacolului.
Raluca Viziteu (Polonius): Aş ruga tinerii care au văzut acest spectacol să-şi exprime opinia, să dezvăluie şi celorlalţi ceea ce au simţit, dacă i-a schimbat într-un fel sau dacă au început să-şi pună întrebări - indiferent dacă este ceva pozitiv sau negativ. O ploaie de afişe şi replici din spectacol. Promovare auditivă şi vizuală (reclame, afişe, anunţuri...) în mod frecvent, încât omul - deşi pe moment nu va băga de seamă -, auzind zilnic despre "Hamlet", despre acest spectacol, îi va stârni curiozitatea.
Andreea Lupu (Rosencrantz): Un parteneriat cu firma de ciocolată Hamlet ca să jucăm pe o scenă de ciocolată, să punem holograme prin oraş, să proiectăm cu un videoproiector uriaş scene din spectacol pe LUNĂ. Dadada, pe LUNĂ!
Anamaria Codiţă (trupa de teatru): În primă fază aş scrie pe cer cu fumigene din avioane: "8 august 2015, în Alexandria, Teleorman, ora 11, Casa de Cultură, se joacă a little drop of HAMLET". În a doua fază aş scrie pe pereţi, pe asfalt, pe clădiri etc. despre spectacol şi pe un dirijabil aş pune afişul şi aş agăţa de el baloane cu citate din spectacol. Şi în a treia fază aş scrie pe cea mai mare clădire din oraş cu luminiţe colorat: "Hamlet" + cei din distribuţie şi: "Hamlet este....", şi i-aş lăsa pe oameni să completeze după ce văd spectacolul.
Victor Drăghici (trupa de teatru): a) Vise! În stil Inception, dar mai puţin intruziv; ca de exemplu, să-i viseze oamenii pe Florin zicând monologul lui Hamlet sau pe Ophelia împărţind florile, pentru c-ar fi un mod de a te adresa omului în esenţa lui, nu minţii care judecă şi prejudecă şi presupune şi se supune presupunerilor. b) O Ophelia (sau - de ce nu? - mai multe - dacă-s resurse nelimitate, clonarea cred că intră-n discuţie!) care să-mpartă flori în parcuri din toată lumea (de preferat în preajma râurilor, dacă se găseşte vreunu'-n locurile în care promovăm... hehe). Mi se pare că prin florile astea se formează o legătură apropiată / bizară / intimă (evident, dpdv emoţional, nu erotic) cu publicul (sau, mai bine zis, cu viitorul public) - nici nu ştiu care din cuvintele alea e mai potrivit. c) Reprezentaţii de teatru de păpuşi (reprezentaţia ar fi, evident, a unor scene din spectacol) - din nou, posibilitate de aproape omniprezenţă via clonare. Motiv: pur şi simplu mi se pare fain. Drăguţ. Catchy.
Alex Gorghe (trupa de teatru): Cărţi de joc cu personaje din Hamlet, o trupă de rock numită THE HamleTs, care la concerte să vândă bilete la spectacol, clovni îmbrăcaţi în gropari care să împartă pliante prin oraş.
Robert Onofrei (trupa de teatru): În primul rând, aş vorbi oamenilor despre el, apoi să le dau bani să vină la el (unii ar face-o din plăcere), iar ultimul lucru ar fi să plecăm să jucăm Hamlet pe Broadway să ne vadă cât mai multă lume.
Ilinca Prisăcariu (adaptare text):: Aş instala un cort de prim ajutor sufletesc într-un parc, cu apă, suc, ceai, fursecuri şi o mare urnă din care trecătorii gânditori să extragă câte un bilet cu câte o replică din spectacol, cu menţiunea că ceea ce le va pica va fi exact ceea ce au ei nevoie la momentul respectiv, răspunsul la întrebările lor sau începutul întrebărilor cheie din viaţa lor. Asta pentru că "Hamlet" mi se pare ceva... universal. Atât de uman, atât de viu şi de înalt, încât acoperă toate zonele sufletului nostru. O altă idee: mi-aş cumpăra o broscuţă uber-simpatică, pe care să imprim afişul şi să mă plimb cu ea peste tot - iar în portbagaj să am tot urna cu replici, ca la fiecare popas să le ofer o replică drumeţilor. Altceva: aş imprima tricouri cu replici. Am tot spus de cuvinte. Îmi cam plac... Dar, pe bune. Ar arăta foarte cool un tricou cu... a fi sau a nu fi! Şi cu altele, pe care le las să fie descoperite la spectacol.