Nu mi-am mai călcat hainele de ceva timp. Mama e puţin supărată, dar i-am explicat că din cauza bilei de energie de acolo, hainele mele o iau razna. Devin agitate şi nerăbdătoare să ajungă acasă.
16 august 2014, ora 23.50. Intrăm în maşină şi pornim spre gară. Oboseala din urma escaladării geamantanului gigantic se disipează în momentul în care păşim în trenul care ne duce spre Ideo Ideis, 2014. Verificăm dacă suntem toţi. Trenul porneşte. Începe...
Bună dimineaţa, Bucureşti! E 6 dimineaţa. Sau 7... Sau poate mai târziu. Da. E 8. Bem un ceai negru mult prea fierbinte şi urcăm în trenul spre Roşiori Nord. De acolo mai avem fix 34 de kilometri până acasă. Oboseală? Poate doar a minţii. Am gândit cam mult în ultima vreme.
Din momentul în care punem piciorul în Alexandria, ajungem în altă lume. Oamenii zâmbesc, sunt fericiţi şi atât. Bine, pe lângă îngheţata absolut delicioasă de aici, singurul motiv pentru care oamenii sunt fericiţi sunt... ei înşişi.
Fast-forward până la deschiderea festivalului. Noţiunea de timp se pierde şi e înlocuită de magie şi zâmbete. Ajungem în faţa Casei de Cultură şi ne izbeşte o energie incredibilă. Zâmbim, ne uităm unii la alţii şi nu spunem nimic. Totul e atât de simplu şi de frumos şi nu mai e nevoie de nimic.
Intrăm şi suntem întâmpinaţi de oameni frumoşi care ne aplaudă. "Bun venit acasă!" Oameni de o parte şi de alta a holului. Te uiţi în ochii fiecăruia şi vezi că îţi zâmbesc, iar tu începi să pluteşti. În sală se aude melodia de la Suede. Inimile bat în gât. Gata. Începe.
E greu să exprimi în cuvinte ce înseamnă Ideo Ideis. De asta, atunci când ajungi la "celălalt acasă" şi oamenii te întreabă cum e acolo, nu ştii cum să le explici. Poate e din cauza faptului că nu mai eşti nevoit să gândeşti. Toate lucrurile care ţi se întâmplă sunt trecute prin filtrul inimii, iar inima nu simte în termeni literari.
Totuşi, ca un rezumat:
Glumele lui Alex Ion (co-preşedinte şi co-iniţiator Ideo Ideis, alături de Andreea Borţun - nota LiterNet) chiar sunt bune! Trebuie să priveşti lucrurile din mai multe puncte de vedere. În orice caz, dacă nu îţi vine să râzi la ele, fă-o! Pofta vine mâncând.
Ei, dar ştim cu toţii că nu contează ceea ce spui sau ce faci, ci faptul că îţi asumi asta. Noi toţi ne asumăm bucuria de a fi împreună, iar asta se regăseşte în fiecare eveniment din cadrul festivalului. Începând cu festivitatea de deschidere, petrecerea de început, continuând cu prima încălzire, primele workshopuri, spectacolele, serile povestitorilor, cinemateca târzie, masterclass-urile şi terminând cu mesele de la Conciato şi serile de privit stele în curtea căminului.
Sunt trei puncte de interes pentru participanţi: căminul - locul pentru liniştea corpului, Conciato - locul pentru liniştea minţii şi Casa de Cultură - locul pentru liniştea sufletului.
În cămin e o atmosferă prietenoasă. Dacă doi oameni nu se cunosc, nu contează. E de ajuns să se privească în ochi, să îşi zâmbească, iar legăturile sunt create instant. Din om în om, se construieşte o reţea de energie pozitivă care împânzeşte toată curtea şi de care ne agăţăm cu toţii.
Odată ce treci de pragul Conciato, primul lucru pe care îl vezi e masa trainerilor, iar fiecare dintre ei are câte o cheiţă a zâmbetului. Începi ziua cu un zâmbet înainte de masă şi vei şti sigur că ce urmează va fi extraordinar. Şi tot aşa, în fiecare dimineaţă, la prânz, seara, zâmbet peste zâmbet, ajungi că te îndrăgosteşti de energia asta debordantă. Nu degeaba se spune că dragostea trece prin stomac.
La Casa de Cultură se desăvârşeşte tot ceea ce ai acumulat în celelalte două puncte. Fie că te afli pe scenă sau pe scaunul spectatorului, simţi cum sufletul tău se linişteşte şi îşi oferă timp să pună la păstrare în cămăruţele inimii toate lucrurile bune şi frumoase pe care le-a adunat în timpul unei zile de festival. Iată bucuria: nu există o zi fără spectacole de teatru. Deci nu e zi fără ca sufletul tău să nu se simtă împăcat.
Dacă nu asta înseamnă fericire, atunci nu ştiu ce altceva ar fi. Pas cu pas, idee cu idee, înveţi să iubeşti, să asculţi, să înţelegi. Înveţi să ai încredere în tine, în cei din jurul tău, să îţi conştientizezi frumuseţea sufletului şi să te bucuri de ea. Îţi conştientizezi limitele şi înveţi să le depăşeşti. Cam aşa se simte acasă. Şi încă nu am reuşit să vă spun chiar totul...
Ilinca Anamaria Prisăcariu (foto: Adi Bulboacă)
Descarcă programul festivalului Ideo Ideis, 2014 aici..