septembrie 2014
Comunicate de presă - concerte
O călătorie muzicală pe aripile Zefirului, pe urmele miticului Orient Express, de la Veneţia la Istanbul trecând prin curţile princiare româneşti ale secolului XVII. De la Monteverdi, Luzzaschi (cu faimosul său Concerto delle Donne), Mazzochi şi Barbara Strozzi la Dimitrie Cantemir (înalt erudit şi compozitor român, autor al Cărţii Ştiinţei Muzicii) şi Ioan Căianu (Codex Caioni), Girolamo Diruta (Il Transylvano) veniţi să descoperiţi bijuterii şi amintiri ale unei lumi mitice.
 
Turneul colectivului Cordis et Organo intitulat Orient Baroqu' Express. De la Veneţia la Istanbul, de la Monteverdi la Cantemir ajunge în România. Acest ansamblu muzical, originar din regiunea franceză Champagne-Ardennes este compus din şapte muzicieni de renume, 3 soprane: Marina Bartoli, Dagmar Saskova şi Ruxandra Ibric-Cioranu, Stephanie Erös - vioară, Christine Plubeau - viola da gamba, Jean-Christophe Leclère - clavecin şi coordonare muzicală, Philippe Dechêne - arhilăută, chitară barocă şi lăută arabă.
 
Este pentru prima dată când acest grup de muzicieni ajunge pe teritoriul ţării noastre în cadrul unui proiect ambiţios, pe urmele miticului Orient Express, pentru a împărtăşi splendoarea muzicii baroce. Publicul va avea astfel ocazia să asculte instrumente rare şi un repertoriu prea puţin cunoscut. Cu această ocazie, soprana Ruxandra Ibric-Cioranu va regăsi ţara sa natală unde şi-a început studiile muzicale. Absolventă în interpretare lirică a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti în 2003, ea a obţinut o bursă de specializare de 3 ani la Centrul de Muzică Barocă din Versailles, înainte de a-şi începe cariera internaţională.
 
Turneul cuprinde cinci concerte: 10 septembrie 2014 - Bonţida, jud. Cluj, 11 septembrie 2014 - Piteşti, 12 şi 14 septembrie 2014 - Bucureşti, 13 septembrie 2014 - Slobozia.
 
Interviu cu Ruxandra Ibric-Cioranu, soprană

1/ De ce barocul?
R..I.C.: Am decis aceasta pe când eram studentă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, graţie logodnicului meu: amândoi cântăm muzică barocă, el la clavecin, eu ca soprană. Este un repertoriu care m-a atras imediat şi am dorit să îl aprofundez. Pentru aceasta am urmat cursurile specializate în muzica barocă la Centre de Musique Baroque de la Versailles.
 
2/ Care este cea mai mare mândrie / realizare a dumneavoastră în calitate de soprană?
R..I.C.: Nu aş vorbi de mândrie, ci mai degrabă de fericire, bucuria de a cânta, de a împărtăşi acest dar, de a transmite emoţii, de a interpreta o poveste....
 
3/ Care este piesa dv. favorită din acest program?
R..I.C.: Claudio Monteverdi: Quel sguardo sdegnosetto Morescha.
 
4/ În general, aveţi un repertoriu preferat?
R..I.C.: Bach, dar şi muzica romantică, Schubert, Schumann, Wagner... Richard Strauss.
 
5/ Cum trăiţi acest turneu, Orient Baroqu'Express? Munca în echipă, diferitele ţări, călătoria pe urmele Orient Expressului?
R..I.C.: Este foarte plăcut, îmi place mult să călătoresc. În echipă sunt oameni foarte drăguţi şi e o adevărată plăcere să lucrăm împreună.
 
6/ Ce relaţie aveţi cu România?
R..I.C.: Este o relaţie de suflet: este ţara mea natală de care mă simt foarte ataşată, ţară în care vin să-mi regăsesc familia şi prietenii în vacanţele de vară.
 
7/ În legătură cu muzica barocă din România, Kurt Philippi lucrează în acest moment pe manuscrise de muzică barocă găsite la Arhivele Naţionale din Sibiu. S-au găsit acolo lucrări ale unor celebri compozitori europeni, dar şi creaţii ale artiştilor transilvăneni. Vă gândiţi să luaţi parte la această iniţiativă de renaştere / revalorizare a muzicii baroce în Transilvania?
R..I.C.: Bineînţeles, l-am contactat pe Kurt Philippi pentru a-i cere partituri în ideea organizării unei serii de concerte. Aceste lucrări atestă creaţia artistică de la curţile princiare din Transilvania, care atrăgeau artişti din Vestul Europei şi stimulau crearea unei muzici de bună calitate.
 
***
 
Fascinaţia orientală asupra Occidentului s-a tradus nu doar prin schimburi economice, diplomatice şi intelectuale, dar şi prin artă. Astfel, în secolul XVII, circulaţia operelor de artă, a bunurilor sau a cunoştinţelor a permis asimilarea culturii islamice în cetatea dogilor - Veneţia. În acea epocă, Veneţia şi Constantinopolul găzduiau călători, comercianţi şi muzicieni veniţi din toate colţurile Europei. Asistam la migraţia instrumentelor muzicale, a manuscriselor şi a partiturilor spre Serenissima Republica di Venetia, în timp ce sultanii otomani primeau la curţile lor muzicieni europeni şi în special italieni.
 
După căderea Bizanţului şi noua faţă a imperiului Otoman din Mediterana Orientală, prin intermediul culturii şi a evoluţiei monodiei acompaniate, apetitul comun pentru contacte şi schimburi între cele două regiuni s-a intensificat şi a atins un apogeu muzical în secolul XVII. Seniorul de Villamont semnalează de altfel, încă din 1595, comerţul cu instrumente muzicale între Veneţia, Padova şi Orient. Fără a mai aminti de mărturiile unor diplomaţi sau călători precum Donato, della Valle, Marsigli, Galland... care merge până la a aduce în Europa de Vest transcrierile lui Ali Ufki. Cum să nu regăsim atunci la Barbara Strozzi, Biagio Marini şi în special la Claudio Monteverdi accente orientaliste sau cel puţin o senzualitate care lipsea muzicii polifonice occidentale renascentiste?
 
Collectif Cordis & Organo
Marina Bartoli, Dagmar Saskova, Ruxandra Ibric-Cioranu, soprane
Stéphanie Erös, vioară
Christine Plubeau, viola da gamba
Philippe Dechène, arhilăută & lăută arabă
Jean-Christophe Leclère, clavecin şi coordonare muzicală
 

Interpreţii
 
Bazaţi de 20 de ani în regiunea franceză Champagne-Ardenne şi în rezidenţă la biserica Notre Dame de l'Epine (Festival de Muzică Sacră din Champagne) Academia Sainte Cécile, directorul său muzical Philippe Couvert şi artiştii colectivului Cordis et Organo beneficiază de o difuzare europeană importantă.
Bucurându-se de colaborarea cu peste o sută de instrumentişti şi cântăreţi europeni, ei grupează artişti de renume, tinere talente, specialişti în muzica veche şi sunt deschişi către colaborările cu alte discipline artistice (teatru, circ, jazz, muzici tradiţionale).
Astfel s-au născut de-a lungul anilor proiecte discografice originale, programe de concerte, în Franţa şi în Europa, fructul unor întâlniri preţioase şi a unor prietenii împărtăşite.
 
Marina Bartoli, soprană
Originară din Mantova (Italia), şi-a petrecut copilăria în Imperia (Italia). A intrat în domeniul muzicii învăţând să cânte la pian. A studiat interpretarea vocală lirică la conservatorul din Padova şi este laureată a Fundaţiei Cini, a G.A.I. şi a Rotary International. S-a specializat în interpretare vocală barocă şi clasică cu Gerd Türk şi Evelyn Tubb la "Schola Cantorum" din Basel şi apoi cu Kathrin Graf la "Hochschule für Musik und Theater" din Zürich (Elvetia), şi apoi cu Mariella Devia la Verona (Italia) şi Barbara Bonney la Salzburg (Austria). Profund interesată de teatru, se formează în mimă şi măşti cu companii precum Larven, Quelli di Grock, Familie Flöz. Este de asemenea absolventă a Universităţii din Padova în literatură modernă cu o teză despre istoria muzicii. Începând cu 2003, concertează pe marile scene germane (Filarmonica din Köln, Gothare Konzerte, Internationale Händel Festspiele din Göttingen, Staatskapelle şi Filarmonica din Berlin, Festivalul internaţional de muzică de cameră din Leipzig, Bach Music Festival Würzburg) precum şi în Italia, Elveţia, Franţa şi Spania. Pe scena operei, le interpretează pe Agnesina în "L'inimico delle donne" de B.Galuppi (Internationale Barocktage Stift in Melk, iunie 2006), Ippolita în "Ercole sul termodonte" de Vivaldi (Festival dei due Mondi di Spoleto, iulie 2006), Alinda, Oronte şi Arpago în "L'incoronazione di dario" d' A.Vivaldi (Opéra din Nisa, septembrie 2006), Fortuna, Allegrezza şi Venere în "Il giustino" de G.Legrenzi (Rokokotheater in Schwetzingen, aprilie 2007), Dirindina în "La dirindina" de D. Scarlatti (Festival Settembre Musica in Torino, septembrie 2007), Tullia în "Ottone in villa" de Vivaldi (Teatro Olimpico in Vicenza, iunie 2008), Arianna în "Il giustino" de G.Legrenzi (Grand Théâtre de Luxembourg, noiembrie 2008), Lucio dans "Il finto turco" de N.Piccinni (Teatro Olimpico di Vicenza, iunie 2009) şi Ramiro în "Artemisia" de F.Cavalli (KunstFestSpiele Herrenhausen în Honovra, iunie 2010).
 
Dagmar Saskova
Bursieră a Fundaţiei Nadia şi Lili Boulanger, născută în Cehia. A urmat studii muzicale şi de interpretare vocală cu Ludmila Kotnauerova în cadrul Facultăţii de Pedagogie a Universităţii Boemiei Occidentale, în oraşul Pilsen (Cehia). În 2002 obţinut Premiul 2 al Concursului Internaţional Leos Janacek de Brno (Cehia) precum şi Premiul special decernat de Bohuslav Martinù pentru interpretarea ariilor sale. A continuat să lucreze asupra repertoriului solistic şi a tehnicii vocale cu Marta Benackova în cadrul Academiei de Muzică Janacek din Brno. În iunie 2008 Dagmar Saskova şi-a încheiat cu mare succes studiile în cântec baroc la Centrul de Muzică Barocă din Versailles. Din 2007 îşi dezvoltă repertoriul liric alături de Alexandra Papadjiakou la Conservatorul din arondismentul 14 Paris. Interesul său pentru muzica barocă şi în special pentru cântecele acompaniate la lăută din secolele XVI şi XVII o face să urmeze un stagiu estival de muzică veche la Prachatice (clasa de cântec vechi: Rebecca Stewart, clasa de cântec acompaniat la lăută: David Miller şi Evangelina Mascardi). A urmat de asemenea stagii oferite de Barbara Maria Willi, Jana Semeradova, Marek Stryncl, Vaclav Luks, Richard Wistreich, Alain Buet, Jérôme Corréas şi Jesper Christensen. La Prague, ea a participat în opera L'Avidita di Mida de Antonio Draghi într-o regie barocă asigurată de Benjamin Lazare, ea interpretând rolul Ireei. În prezent este implicată în concerte cu ansamblurile Doulce Memoire, Le Concert Lorrain, Il Seminario musicale (Gérard Lesne), Le Concert brisé, Arsys Bourgogne, Musica Florea şi Collegium Marianum.
 
Ruxandra Ibric-Cioranu
A absolvit Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi apoi a făcut un stagiu de 3 ani la Centrul de Muzică Barocă din Versailles. Colaborări muzicale: Austria Barock Akademie (dir. Hermann Max), Anima dans Rappresentatione di Anima e di Corpo de Cavalieri Don Giovanni cu New European Philarmonic Orchestra Collegium 1704, dir Vaclav Lux Il Gardellino, dir Ketil HaugsandLondon Schubert Players String Quintet(creaţii contemporane)
 
Stéphanie Erös
După ce a lucrat cu diverşi profesori, Stéphanie Erös a descoperit vioara barocă în 1995. Intră în clasa lui Odile Edouard şi apoi în cea a lui Florence Malgoire la Centrul de muzică veche din Geneva şi obţine Diploma profesională în muzică veche. Se perfecţionează apoi cu Chiara Banchini în cadrul Schola Cantorum din Basel şi beneficiază de îndrumarea lui Enrico Gatti şi Simon Standage. În prezent, activitatea lui Stéphanie Erös este împărţită între predare în cadrul Conservatorului popular din Geneva şi participarea sa în diverse ansambluri precum Cantatio (John Duxbury), l'Ensemble Vocal et Instrumental de Lausanne (Michel Corboz), Die Freitagsakademie, A Corte Musical şi Les Inventions (Patrick Ayrton). Participând la diverse festivaluri în Franţa şi în Italia, ea a efectuat de asemenea mai multe înregistrări sub bagheta lui Roberto Gini, Gabriel Garrido, Alan Curtis şi Rogério Gonçalves.
 
Christine Plubeau
A studiat viola da gamba la Conservatorul Regal din Haga (Olanda) în clasa lui W. Kuijken şi a obţinut diploma de solistă. După întoarcerea în Franţa, ea integrează mai multe ansambluri, Les Follies Françoises (dir. P. Cohen-Akhenine), Le Poéme Harmonique (dir. V. Dumestre), La Grande Ecurie (dir. J.C. Malgoire), L'Arpeggiata (dir. C. Pluhar), Cantus Köln (dir. K. Junghänel) cu care lucrează în mod regulat. De asemenea, urmează o carieră de solist şi se consacră repertoriului de muzică de cameră în colaborare cu muzicieni şi interpreţi vocali talentaţi (O. Baumont, P. Jaroussky, J.P. Fouchécourt, F. Fernandez). Este invitată în festivaluri prestigioase în Franţa (Ambronnay, La Chaise-Dieu, Festival de Beaune) şi în străinătate. Este de asemenea interesată de muzica contemporană şi participă la creaţii mondiale ("les leçons de ténèbres" de P. Fenelon). Datorită întâlnirii sale cu P. Hersant, ea înregistrează "Les Elements" (dir. J. Suhubiette): un CD care îi este consacrat şi în care crează o piesă pentru vioară solo intitulată "Drumul Ierusalimului ". Activitatea sa discografică este importantă şi salutată unanim de critici. Este laureată a fundaţiei Y. Menuhin.
 
Philippe Dechêne, arhilăută, chitară barocă şi lăută arabă
Profesor la conservatorul regal din Liege (Belgia),
 
Jean Christophe Leclère, clavecin
Laureat al concursului Internaţional de Orgă din Bruges, doctor în medicină, Jean-Christophe Leclère este organist titular în biserica Notre-Dame de l'Epine. El organizează în această clădire în stil gotic flamboaiant, Festivalul de Muzică Veche (orgă, muzică veche, teatru,circ, film) şi coordonează Triunghiul de orgi din Champagne. Iniţiator al unui proiect de orgă nomadă - inspirat de micile instrumente saxone de la mijlocul secolului XVIII - a înmânat creatorului de orgi belgian Rudi Jacques sarcina realizării acestui instrument rar şi transportabil care reuşeşte să se integreze în cele mai neaşteptate decoruri. Expert în orgile vechi, este solicitat în mod frecvent în întreaga Europă în privinţa instrumentelor istorice din secolele XV-XVII. Coordonator artistic al colectivului european Cordis & Organo, el semnează numeroase concerte europene şi o bogată discografie de la San Petronio în Bolonia la Bruxelles, din Flandra la Berlin, din Riga la Milano, de la Geneva la Roskilde... singur sau însoţit de muzicieni şi interpreţi de renume (Catherine Greuillet, Christine Maria Rembeck, James Bowman, Alain Buet, Christophe Laporte, Georg Poplutz, Marina Bartoli...), în format cameral sau cu formaţii instrumentale şi vocale.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus