Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Orchestrelor Radio RadiRo, 2014

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Explozii de Dvorak şi Mahler la Festivalul Orchestrelor Radio, RadiRo, 2014


septembrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Prima mea seară de RadiRo (22 septembrie 2014), Festivalul internaţional al Orchestrelor Radio, aflat în 2014 la cea de-a doua ediţie sub bagheta organizatorică a Radio România, mi-a provocat un întreg festin cerebral vibrant. Eram atât de fericită să mă aflu la Sala Radio, înconjurată de artişti care zâmbeau atunci când produceau, firesc, muzică, încât acest zâmbet m-a cuprins şi pe mine şi nici că mi-a mai dat drumul.
 
I-am ascultat pe cehii ce compun Orchestra Simfonică Radio din Praga, dirijaţi într-un mod miraculos şi redemptoriu de către Tiberiu Soare. În prima parte a programului, mai exact Concertul în sol minor pentru pian şi orchestră, op. 33, de Antonin Dvořák, partea pianistică a fost splendid asumată de către Jan Simon, care a cântat fără partitură, lucru care pe mine mă copleşeşte de fiecare dată.
 
Această primă bucată de program a deschis în forţă seara. Praghezii au interpretat cu pasiune şi cu mult avânt virtuoz acest concert compus de Dvořák în 1876. Este o piesă muzicală care îmbină note de lirism cu veritabile părţi monumentale, maiestuoase, iar orchestra din Praga a surprins cum nu se poate mai bine eleganţa şi romantismul inerente acestei opere. Este interesant de observat faptul că, pentru acea epocă, alegerea de compoziţie a lui Dvořák stă puţin sub semnul rebeliunii, deoarece compozitorii romantismului târziu preferau în general să adopte formula pianului care se opune orchestrei, pentru a demonstra virtuozitatea artiştilor, în vreme ce Dvořák alege să integreze pianul şi orchestra într-un mod mai organic, mai noncombativ. Foarte mulţi compozitori alegeau pentru pian solouri puternice, memorabile, care dădeau parfumul întregului concert. Dvořák ilustrează în acest concert o viziune mai relaxată, în care pianul se alătură orchestrei fără a-şi dori să deţină supremaţia.

A doua jumătate a serii petrecute în compania Orchestrei Radio din Praga a însemnat un periplu prin Simfonia I în re major, numită şi Titanul, a lui Gustav Mahler, între altele şi o adevărată călătorie iniţiatică şi o piesă muzicală pe care am comparat-o cu senzaţia de ajun de Crăciun. Debutul simfonic al lui Mahler s-a produs în anul 1889, la Budapesta. Această primă variantă a simfoniei a fost primită cu răceală de către public, astfel că în decursul următorilor şapte ani Mahler a modificat treptat şi dramatic conţinutul simfoniei, aducându-o la forma actuală, care a fost excelent primită de către public şi de către critică mai apoi.
 
 
Simfonia I scrisă de Gustav Mahler încorporează elemente pe cât de contrastante, pe atât de obsesive: de la tema muzicală a lui Frère Jacques, la explozia din ultima mişcare, în care fiecare instrument participă activ la o celebrare a vitalităţii şi a expresivităţii, de la notele de vals la expansionismul unifiant al finalului. Interpretarea Orchestrei din Praga mi s-a părut admirabilă, un zâmbet mi-a cucerit întreaga faţă şi un sentiment de plenitudine şi-a găsit adăpost în sufletul meu.
 
În această seară (23 septembrie 2016) îi vom asculta din nou pe instrumentiştii praghezi, aşa că ne vedem la Sala Radio!



 Toate articolele despre Festivalul Orchestrelor Radio RadiRo, 2014


0 comentarii

Spacer Spacer