Dar ce-aţi zice voi despre un documentar în care un sat întreg de bătrâni îşi destăinuie cele mai ascunse amintiri despre amor? Asta este Stream of Love, cel mai nou documentar al unguroaicei Ágnes Sós iar felul în care ea a reuşit să obţină confesiuni la cel mai înalt grad de onestitate, pe un subiect ultra-tabu în spaţiul rural, e o realizare. Dacă e vorba de găsit perle, atunci Ágnes Sós a găsit multe, dintr-o singură scufundare.
Aveam nişte suspiciuni, înainte de proiecţie. Eram aproape sigur că filmul va aluneca într-un pitoresc forţat, speculând cheful nostru de râs pe un subiect aşa de suculent. Credeam că va exploata umorul involuntar al bătrânilor, care ar fi putut fi puşi în situaţii caraghioase. M-am înşelat, pentru că bătrânii, în general, sunt oameni care cântăresc vorbele. Şi chiar dacă îi pui într-un context peiorativ, cuvintele lor tot au o încărcătură de chibzuială care sfidează derizoriul. Aici, însă, nu există nici context peiorativ, nici derizoriu, nici pitoresc forţat. Oamenii se simt bine în faţa camerei, pe care de fapt nici n-o bagă în seamă, vădesc o încredere deplină în regizoare (care a petrecut printre ei trei ani pentru a filma totul) şi vorbesc despre trecut ca şi când s-ar fi petrecut ieri. E o lume cu batic în cap, cu icoane în casă şi "cheptar" de lână, dar care are poftă de iubit în cel mai primar şi curat sens posibil. Şi nu e un film moale pentru că e cu bătrâni; e un film echilibrat şi fin pentru că reuşeşte să surprindă mentalitatea calmă de acum 60-70 de ani, perfect conservată până în prezent. E ca şi cum ai vedea un film de arhivă, color, cu sate transilvane din anii '50.
"Când Dumnezeu ne-a luat puterea, trebuia să ne ia şi pofta!", spune unul dintre bătrâni. După care râde şi dă o duşcă pe gât. Nu poţi să nu te gândeşti că şi noi vom ajunge aşa, dar ceea ce e sigur este că noi nu vom avea liniştea lor. Putem râde cât vrem când vedem un moş fără dinţi care vorbeşte despre sex, dar adevărul e că ei sunt poate ultimii care mai zâmbesc şi râd la 80 de ani. Fără să fie un elogiu tras de păr, de tip comercialo-poporanist, Stream of Love e unul dintre puţinele moduri în care mai putem afla, din mai multe guri deodată, cum se trăia altădată, ce principii de pudoare existau, ce jocuri erotice se făceau între iubiţi şi ce cutume sociale şi familiale rânduiau comunitatea. E, din punctul meu de vedere, un film-document semnificativ, făcut cât încă s-a mai putut.
În loc de încheiere: vizual, filmul este o adevărată galerie foto. Secvenţele de confesiune sau dialogate sunt contrapunctate în permanenţă de gros-planuri sau panorame fantastic de frumoase cu natură, în toate anotimpurile ei. Furtună, viscol, răsărit, amurg, pânze de păianjen pe colină, căpiţe, garduri - un repertoriu bucolic de splendori care dau profunzime vorbelor spuse pe ecran şi care confirmă legătura intimă a omului (a bătrânului) cu natura. Film decent, trist, amar, frumos, necesar, film făcut cu dragoste de om şi de natură. Un must-see şi o lecţie de regie pentru orice documentarist.
Descarcă programul Astra Film Festival, 2014 aici..