Sunt două părţi diferite, de câte o oră, în care bărbaţii şi femeile sunte dezbrăcaţi de confesiuni (şi uneori de haine), dar fără să simţi vreo clipă că regizoarea e intrusivă sau că iei parte la un spectacol teribilist de pornografie gerontofilă. Iei parte, în schimb, la mici porţii de înţelepciune (livrate în chip formal de talking heads) despre cum sexualitatea ar trebui îmbrăţişată indiferent de vârstă, pentru că ea ţine, pe de o parte, de o dezvoltare armonioasă a psihicului, care nu trebuie încetată odată ce fizicul nu mai poate performa ca odinioară, şi pe de altă parte de o frumuseţe intrinseacă a unui corp, care nu trebuie ignorată din cauza unor simple semne ale îmbătrânirii cum ar fi pielea lăsată, ridurile sau greutatea. "Corpul unei femei este cu atât mai frumos cu cât acumulează înţelepciune", spune unul din personaje, Nim, 71 de ani, trecut prin India şi revoluţiile spirituale ale acesteia şi stabilit în Viena pentru a se dedica familiei (are un copil de 12 ani şi o soţie mult mai tânără decât el). "Noi, bărbaţii, atribuim multe micului Hamlet de acolo de jos... " spune Klaus, 62 de ani, doctor specializat în problemele bătrânilor (geriatrie), "însă totul vine de aici", şi duce degetul la frunte, privind zâmbitor în cameră. "A, ba nu. De aici", şi mută degetul pe cămaşa descheiată la câţiva nasturi în dreptul pieptului de unde se zăresc câteva fire albe plecând spre gât. Până la final, în discursul filmelor (care poate fi rezumat, vorba cântecului "Suck, cock, fuck, and prick, are not bad words", Herbaliser - The Sensual Woman), răsare din poveştile fiecărui personaj câte o perlă de înţelepciune, apărută la fel de natural ca şi sfaturile despre mărirea penisului, printre zâmbete. Filmul e foarte bine construit, din această privinţă, dându-ţi ţie, spectatorului, şansa să te distanţezi de ceea ce ţi s-ar putea părea frivol şi să te apropii de umanitatea celor care vorbesc.
Brigitte, 64 de ani, îmbrăcată foarte cochet, te invită în bucătăria ei în timp ce spală vasele şi cântă "mai degrabă păcătuiesc puţin, decât să nu iubesc", cu o voce subţire şi săltăreaţă. Şi-a dat soţul jos de pe piedestal după 19 ani de căsnicie în care au fost fericiţi în faţa copiilor lor, dar nefericiţi în pat. Iar acum, Brigitte a cunoscut pe internet un bărbat mult mai tânăr decât ea, alături de care simte că şi-a eliberat frustrările acumulate în anii de căsnicie. "Sexul e mult mai simplu când îmbătrâneşti, pentru că îşi ia libertatea şi timpul de care are nevoie. Acum nu simt că trebuie să fac sex, pentru că sunt tânără, pentru că trebuie să fac copii, pentru că vrea soţul. Acum fac sex pentru că aşa vreau eu, când vreau eu", povesteşte ea râzând cristalin. Iar, Ina, 62 de ani, lesbiană, îşi aduce aminte cum în copilărie inventase un sistem de vinovăţie foarte bine pus la punct între masturbare şi viaţa de zi cu zi, prin care universul o pedepsea întotdeauna după ce făcea asta, dându-i note proaste la şcoală. Apoi s-a hotărât să-şi înveţe temeinic. Publicul râde. Şi aşa a descoperit că sexualitatea şi inteligenţa nu se exclud reciproc.
E bine să vezi acest film detaşat de orice problematică socială la care ar putea face referire, feminism, eliberare sexuală, homosexualitate, şi să îl percepi ca pe o întâlnire cu zece oameni care aleg să se expună în faţa ta, fără ca neapărat să le faci profilul psihologic. Până la urmă, cine nu are bătrâni, să-şi cumpere!
Ediţia 2014 a Festivalului Astra de la Sibiu s-a terminat, filmele rămân. Până anul viitor, e bine să rămâneţi cu dorinţa de a dezbate pe tema documentarului, lucrul poate cel mai folositor pe care îl face acest eveniment în România, la ora actuală. Pe curând!
Descarcă programul Astra Film Festival, 2014 aici..