Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Paşaport de Germania / Trading Germans

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ah, două suflete-s în pieptul meu! - Trading Germans / Paşaport de Germania la Astra Film Festival, 2014


octombrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În cea de-a cincea zi a Festivalului Astra 2014 a avut loc premiera filmului regizat de Răzvan Georgescu şi produs de Alexandru Solomon, Trading Germans / Paşaport de Germania. Un film cu mai multe planuri, unul mai acut decât celălalt, în esenţă povestea celui mai mare negoţ cu oameni din timpul războiului rece, negoţ făcut de România cu cetăţenii săi germani. Şi, după cum aflaseră deja spectatorii festivalului, nu a fost singura etnie din vânzarea căreia comuniştii patriei au mai pus un pilon la epoca de coşmar pe care am trăit-o cu toţii, pentru că în seara anterioară avusese loc premiera filmului Aliyah Dada.

Prim-plan (faptele)
În 1939, în România trăiau 800.000 de germani, constituind comunitatea săsească din Transilvania şi cea şvăbească din Banat. În momentul de faţă, numărul lor este de 32 de ori mai mic: 25.000. Ce s-a întâmplat în cei 75 de ani? Un război mondial, o expropriere exclusiv destinată lor în 1945, deportarea în Rusia, "acţiunea Bărăgan" - o deportare internă în Siberia României, şi, lovitura finală, vânzarea lor, pe o sumă încă estimată între 1,5 şi 3 miliarde de mărci germane, către Germania Federală. 240.000 de cetăţeni români de etnie germană au plecat prin intermediul unui singur om: Heinz Günther Hüsch, negociator sub acoperire al guvernului german care, între 1969 şi 1989, a purtat în geantă, la fiecare călătorie către Bucureşti, între 6 şi 20 milioane de mărci. Ca să cumpere libertate.

Planul doi (nicidecum secundar)
"Ce este patria?" sunt întrebaţi doi soţi, cumpăraţi cu peste 30.000 de mărci de noua lor ţară. Soţia părăseşte repede cadrul, cu capul căzut în piept şi lacrimile şiroind din ochi. "Patria este ceva care îţi merge la suflet, la inimă". "Copilărie în siguranţă". Patria lor, din sufletul lor, este, şi acum, România. Aici şi-au petrecut copilăria, adolescenţa şi începutul maturităţii. Patria, însă, este cea care i-a aruncat în vârtejul fără oprire al unei istorii modificate. Patria s-a străduit din răsputeri să le fie maşteră şi cu toate acestea, în ciuda tristeţilor şi rănilor nevindecate, ei încă o păstrează frumoasă, aşa cum era înainte ca cizmele noroioase ale comunismului să le mânjească şi să ne mânjească tuturor vieţile, cu cruzime, indiferenţă şi abjecţie. Avem şi argumente oficiale, pentru că, aflăm de la partenerul român de negocieri al domnului Hüsch, Stelian Octavian Andronic, era normal ca germanii, dacă doreau să plece, să înapoieze statului român banii pe care acesta din urmă i-a cheltuit pe studiile lor. Şi care le-a mai acordat şi burse. Un stat comunist ca un ţar mărinimos! Care nu administrează banii cetăţenilor lui, ci dispune, despotic şi discreţionar, de tot ceea ce îi încape pe mână. Şi apoi îşi trimite în lume apărători care să-i justifice acţiunile, să-i picteze pastelat un mecenat ipocrit.


 
Planul trei (un plan întâi în oglindă)
În patria germanilor români, se înalţă, bătrâni, noduroşi, cu coroanele întinse cât o biserică săsească fortificată din Siebenbürgen, adică din Transilvania lor şi a noastră, stejarii plantaţi în secolul al XII-lea de coloniştii germani. Sunt aici, verzi sau fracturaţi de vremuri, dar în picioare. Urmaşii coloniştilor nu mai sunt. Au plecat în Germania lăsând în urmă părinţi prăbuşiţi în drum, de durere. Au plecat lăsând în urmă opt secole de istorie. Au plecat spre libertatea pe care Ceauşescu, comunismul, conjunctura le-au negat-o. Au plecat cu speranţă şi cu durere. Şi ne-au lăsat în urmă deopotrivă îmbogăţiţi cu istoria noastră comună şi profund sărăciţi de un viitor comun. Chiar dacă câţiva au revenit. Chiar dacă încă se întorc să-şi vadă locurile, prietenii, patria.
 

"Heimat ist die musik" (patria este muzică), spune unul dintre ei. Şi pentru noi e o muzică. Uneori auzim aceeaşi alăturare de sunete calde. Alteori disonanţa e atât de mare încât devine insuportabilă. Şi te forţează să pleci, departe de ea, pe un drum greu, fără întoarcere. Şi să rămâi, mereu scindat între patrii, veşnic împărţit de cele două suflete care te vor locui, precum pe Faust, al lui Goethe: "Zwei Seelen wohnen, ach! in meiner Brust" - Ah, două suflete-s în pieptul meu!



 Toate articolele despre Paşaport de Germania / Trading Germans
 Toate articolele despre Festivalul de film documentar Astra Film Fest, 2014


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Doina Giurgiu


Alte articole

 Zilele Filmului Românesc (I) - Paşaport de Germania la TIFF, 2015, Ion Indolean
 Paşaport de Germania / Trading Germans difuzat în premieră la HBO, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer