Nu-i oare Grădina Raiului o terasă de vară, într-o eternă noapte înstelată, de unde se vede spre dimineaţa răsărind la orizont Pământul (am retrăit la finalul spectacolului nostagia din finalul filmului lui Lars von Trier,
Melancholia)? Petrecăreţii din Paradis, uşor ameţiţi de alcool şi muzică, puţin trişti dar împăcaţi cu finitudinea vieţii, ne spun povestea morţii lor banale. Melancolia vieţii e tema cabaretului metafizic pe care îl interpretează cu viaţă trupa actorilor de la Teatrul Tomcsa Sandor din Odorheiu Secuiesc, într-un spectacol de echipă (
Szebb az élet halál után / Viaţa-i mai frumoasă după ce mori, text şi regia Mihai Măniuţiu, coregrafia Vava Ştefănescu, muzica Şerban Ursachi, scenografia Tudor Lucanu)