Se simte un puternic miros de crime îngrozitoare, de farse înspăimântătoare şi oricât am încerca să aerisim somptuosul nostru living, să vezi că nu dispare. Mai bine nu mai facem nimic în umbra toporului ce ni se aşterne pe creştet. În fond, de ce am mai face ceva? Închidem din nou ochii şi va dispărea şi aceasta. Viktor, avagy a gyermekuralom / Victor sau copiii la putere este periculos, căci ne avertizează că şi noi suntem cu un picior în căderea (în cazul în care nu am căzut cu totul) în nonsens, dar o face cu zâmbetul pe buze.
Întocmai accentele falsului tragism accentuează gravitatea acestuia. Opusă celei greceşti, această tragedie "hihihi" ne învăluie cu "hahaha" fără să ne dăm seama. Personajele alcătuiesc, pe voci, un geamăt coral de nefericire. O nefericire scrisă în codul genetic, care dacă nu este îmblânzită la timp de căldura sentimentelor, turbează. Viktor, avagy a gyermekuralom / Victor sau copiii la putere (de Roger Vitrac) arată unde poate duce această criză a minciunii, a laissez-faire-ului hazliu, a lipsei de umanitate. De caractere tari, de orgolii şi mai mari, disperarea este împiedicată să iasă în mod asumat la suprafaţă până în momentele finale, când haosul explodează, dar acela este şi momentul în care lucrurile se aranjează. O situaţie tragică nu poate avea un alt final în afara celui tragic. Copiii or fi ei la putere, dar ce folos?
Absurd în esenţă, dement în aparenţă şi just în coerenţă. Spectacolul lui Silviu Purcărete este îmbibat până la limita înţelegerii de metaforă. Simboluri ale căror înţelesuri nu pot fi pătrunse doar în urma vizionării unui spectacol al regizorului, ci trebuie privite în ansamblul operei sale ("calul" copilăriei apare şi în Călătoriile lui Gulliver, "capra" bântuie şi în Undeva la Palilula, secvenţe muzicale recurente compuse de Vasile Şirli, etc., etc.). Spectacolul este atât de puternic încât nu îţi oferă posibilitatea contemplării imediate, ci trebuie să treacă un timp, precum apa unei mări agitate de furtună, ce trebuie să se calmeze pentru ca limpezimea să îşi facă loc. Echipa cu care a lucrat domnul Purcărete la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj este, la rândul ei, excepţională. Să joci în absurd este foarte dificil, dar actorii au înţeles exact "de ce"-urile şi problematica piesei şi a spectacolului. Altfel nu se putea. Dar, s-a putut.
Viktor, avagy a gyermekuralom / Victor sau copiii la putere a fost premiat pentru cel mai bun spectacol la premiile UNITER 2013.
Felicitări regizorului Silviu Purcărete, scenografului Dragoş Buhagiar, muzicianului Vasile Şirli, actorilor Áron Dimény, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Csilla Varga, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Andrea Vindis, József Biró, Enikő Györgyjakab, Levente Molnár.