Ce l-a apucat pe "seriosul" Christopher Nolan, după piruetele şi tsuckaharele temporale din Memento, să se înhame la un Batman? Probabil ce îi apucase şi pe Burton, şi pe Schumacher - simţul ludic, dorinţa de a pune carne şi oase peste propria viziune despre Gotham City, atracţia pentru un personaj-cult. Nolan s-a ocupat cu seriozitate de proiect. A pus mîna şi a scris scenariul (împreună cu David S. Goyer), a eliminat a doua echipă de regie ("second unit"), pentru a avea control total şi continuitate. Filmările au durat, din această cauză, şi mai mult - 129 de zile. Pe urmă, s-a înconjurat de specialişti: l-a cooptat pe maestrul coregraf din The last samurai ca să-i înveţe pe actori metoda Keysi sau cum să folosească o sabie de samurai; alături de designerul de producţie Nathan Crowley, a schimbat, într-un atelier mecanic improvizat, idei despre cum ar trebui să arate maşina lui Batman (ce a ieşit e o combinaţie de Lamborghini cu Humvee).
Nolan dă impresia, din propriile declaraţii, că a urmărit funcţionalul. El spune: "Pentru Batman, totul este legat de funcţie, de metoda cea mai eficientă de a face ceva". Aceasta este şi impresia pe care o dă filmul. Totul e funcţional şi eficient, cel care deschide coloana fiind protagonistul Christian Bale, care vine tîrînd după el trena din The Machinist şi la care nu te poţi uita fără să nu te gîndeşti la filmele pe care le-a făcut. Ceea ce nu e rău, pentru că, în schimb, Bale are rara capacitate de a arăta diferit nu numai de la un film la altul, dar şi de la o secvenţă la alta. Cronologic, a filmat The machinist şi pe urmă Batman. A pus la loc kilogramele date jos şi mai mult decît atît. S-a antrenat cinci luni, pentru că la prima experienţă în sală de după The machinist muşchii îi erau atît de atrofiaţi încît nu putea face nici măcar o tracţiune. Impus ca unul dintre cei mai versatili actori ai momentului, Christian Bale e, din punctul meu de vedere, cel mai bun Batman de pînă acum. Un Batman eficient şi funcţional. Pe lîngă el, însă, Liam Neeson cade în genunchi, cu atît mai mult cu cît e preluat din sertăraşul consacrat lui de ceva vreme. Dar, chiar dacă deturnează de la poziţia de maestru (Jedi sau nu, nu contează) şi îşi păstrează vocea şoptită şi timbrul blînd, sfătos, Liam Neeson e redundant. Prea mult Liam Neeson!! (Mai ales că exact acum el e protagonistul unui alt film care rulează la noi, Kinsey.) Din păcate pentru el, Neeson nu are cameleonismul mai tînărului Bale şi nici umorul subtil al lui Sir Michael Caine, care apare în rol de servitor al eroului, jucînd pe vîrfuri, elegant, pe o partitură care pe oricine altcineva l-ar fi pus în umbră. Alţi doi actori fac excelente roluri în contre-emploi - Tom Wilkinson (mafiot) şi Gary Oldman (poliţist cinstit, dar moale).
Batman-ul lui Nolan se duce, după direcţia de mers a seriei Războiul stelelor, la origini, la începuturi, şi ne arată cum a devenit tînărul Bruce Wayne misteriosul Batman. Scenariul e previzibil şi funcţional. Faptul că părinţii eroului au fost ucişi în faţa ochilor acestuia, cînd era copil, e o bună motivaţie pentru alegerea ulterioară. Din păcate, prea multă monedă se bate (şi se bate prost) pe controlul fricii, pe cum trebuie s-o confrunţi identificîndu-te cu ea ş.a.m.d. Probabil că Nolan a vrut să livreze mai mult decît un ghid iniţiatic al luptătorului, ambalat ca un produs de supermarket, dar din păcate asta rămîne - şi rămîne în umbra secvenţelor de confruntare, urmărire etc. ce fac deliciul spectatorilor tineri şi funcţionali. Batman begins e un sobru şi eficient film de divertisment, cu actori convingători, decoruri impresionante şi pirotehnişti la datorie, care îşi leapădă structurile psihologico-metafizice pe măsură ce înaintează.