Un vapor numit Teatru - Jurnal de bord (II). Atelier de jurnalism teatral în FNT, 2014

Între 27 octombrie - 1 noiembrie 2014, Festivalul Naţional de Teatru organizează atelierul Jurnalismul teatral - Lecţia de anatomia spectacolului, susţinut de criticul teatral şi profesorul Marian Popescu. Grupul ţintă  este format din studenţi/studente de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) şi de la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) interesaţi/te de jurnalismul teatral.  

Pe întreaga perioadă a desfăşurării Festivalului, materialele rezultate în urma interacţiunilor din cadrul atelierului vor fi publicate zilnic pe portalul LiterNet.

28 octombrie. Cea de-a doua zi a atelierului ne-a adus nouă, micilor învăţăcei care vrem să scriem despre teatru, o întâlnire neaşteptată cu tânăra, dar talentata şi neobosita regizoare Mihaela Panainte (surpriză din partea domnului profesor Marian Popescu, bineînţeles!). Deşi domnul Popescu a spus că termenul de "regizoare" nu este acceptat în Dicţionarul Limbii Române, eu îl voi folosi, pentru că nu vreau să fac discriminări lexicale.

Despre Mihaela Panainte am aflat de la ea însăşi că şi-a începutul drumul artistic cu muzica, urmând cursurile Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, dorindu-şi să ajungă solistă de operă. Ulterior, a făcut regie de operă şi, din fericire pentru noi, s-a îndreptat spre regia de teatru. A urmat mai apoi concretizarea unei idei îndrăzneţe, construirea unui teatru propriu la Cluj, "Sala Mică", şi lucrul cu Silviu Purcărete şi Helmut Stürmer ca scenograf.

În momentul în care te întâlneşti cu o regizoare care a pus în scenă Scaunele lui Ionescoîntr-o fabrică de scaune din Cluj sau Iona la Salina din Turda, este evident că ai în faţă o personalitate cu viziune care trece dincolo de graniţele conformismului. Şi-i mulţumim domnului Popescu pentru acest cadou deosebit.

A urmat căutarea răspunsului la cea de-a doua întrebare din cadrul atelierului: "Despre ce scriem?". Şi după ce am disecat titlul piesei Amalia respiră adânc, de Alina Nelega, unora dintre noi ne-a revenit sarcina de a redacta două tipuri de text: unul pentru radio, care să prezinte pe scurt subiectul piesei, şi unul adresat unui posibil sponsor. După redactarea textelor, a început fireasca lor disecţie, în cadrul căreia s-au făcut observaţiile şi corecturile de rigoare.

Cea de-a doua parte a întâlnirii a fost reprezentată de analiza unor fotografii din spectacole regizate de Andrei Şerban (Purificare) şi Radu Afrim (joi.megaJoy, Krum şi Plastilină), într-o încercare de a construi subiectul spectacolelor doar din imaginile pe care le aveam la dispoziţie, şi de a realiza o eventuală comparaţie între viziunile celor doi regizori.

Bineînţeles că o întâlnire cu marii regizori români nu-l putea exclude pe Silviu Purcărete. Şi ziua noastră a devenit mai frumoasă după ce am vizionat fragmente din spectacolul regizat de Purcărete, La cousine de Pantagruel. Şi am aflat, pe această cale, ce înseamnă, în jargonul domeniului o "copertă": un mod, o tehnică utilizată de unii regizori de a deschide şi încheia un spectacol cu ajutorul unei secvenţe specifice. Fireşte, ne-am fi dorit să putem viziona întreg spectacolul. Dar, din păcate, timpul alocat întâlnirii expirase. Totuşi, e şi mâine o zi. Şi abia aşteptăm să vină. Voi la ce spectacol mergeţi în seara asta?