La 26 de ani distanţă, remake-ul gândit de Şerban Puiu (regie), Ştefan Velniciuc (profesor coordonator) şi Doru Ana (coordonator an III Arta Actorului UNATC). Pentru Palatul Copiilor (sala Ion Cojar), pentru România în UE şi în libertate, pentru epoca în care toate culorile sunt cu putinţă. Cu Teodora Daiana Păcurar, Daniel Nuţă, Valeria Stoian, Şerban Chiţu, Oana-Maria Dragne, George Burcea, Vlad Ianuş, Mihail Eftimie, Vlăduţ Binzoiu, Vlad Jinga. Pe aceeaşi muzică a lui Sorin Chifiriuc, plus câteva şlagăre pop-rock americano-britanice, cu versuri la subiectul piesei, prestate live de studenţii-actori. Acelaşi text, ce se apropie vertiginos de 400 de ani, ca o dovadă că gândirile şi răzgândirile juneţii amoroase nu cunosc determinări temporale. Între epoca trubadurilor de curte nobiliară şi cea a selfie-urilor de facebook hipsteresc sunt doar diferenţe de nuanţă. Astăzi, nu mai e nevoie de supape şi până şi o clădire ridicată în hidosul stil nord-coreeano-ceauşist poate găzdui o sală de teatru făină, capabilă să facă parţial uitată legendara Casandră din Centrul Istoric.
Ideea remake-ului e cât se poate de inspirată. Greu de spus dacă există o legătură între ideea acestui musical şi Hai Iu Iu nu Hi You You, excelentul spectacol produs de Radu Afrim şi oamenii antrenaţi de el la Gala HOP 2013. Cert e că, din nou, un grup de tineri studenţi sunt chemaţi să recite şi să cânte (cu dansul, mai uşor), să interacţioneze cu publicul, să cucerească scena, dar şi sala ori camera de sunet şi lumini. "Sunt actor, sunt spectaculos" era deviza HOP-ului 2013 coordonat de Afrim. Spiritul ei se transmite acestui spectacol studenţesc ce emană prospeţime, isteţime, poftă de joacă.
Cu excepţia unui debut mai tern şi a unor momente muzicale când vocile actorilor (a lui Daniel Nuţă - Teodoro, cu precădere) nu reuşesc să învingă volumul instrumentelor, Câinele grădinarului, versiunea în libertate, curge coerent şi pasionant, haios şi ataşant, având fix acel ingredient de care prea mulţi dintre actorii şi prea numeroase dintre spectacolele clipei par a se descotorosi cu uşurinţă: tinereţea.
Într-o distribuţie exuberantă, strălucesc Şerban Chiţu (Tristan de o versatilitate uimitoare), Valeria Stoian şi Oana-Maria Dragne (Marcela şi Doroteea fermecătoare, prestatoare de multiple ocheade pontoase), Vlad Ianuş şi Mihail Eftimie (Ricardo şi Federico, direct responsabili pentru cele mai bune momente de umor ale piesei, cu un bonus pentru bass-ul lui Eftimie). Cu un plus pentru partea comică, dar şi loc de îmbunătăţire la capitolele rostire şi interiorizarea rolurilor, trupa evoluează convingător, într-un ritm de joc excelent ce ţine aproape interesul publicului.
În absenţa Pittişului, poate că o bună idee ar fi ca restul distribuţiei legendarului spectacol de la Bulandra să fie invitată în sala re-facerii de după un sfert de secol. Juriu mai bun pentru a evalua evoluţia viitorilor actori decât Oana Pellea, Emilia Popescu, Iureş, Gruia Sandu, ceilalţi şi amintirea emoţiilor lor de atunci nici că s-ar putea găsi.