Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Revista Film Menu

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Domnilor Profesori ai UNATC, priviţi-vă în oglindă!


mai 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Domnilor Profesori ai UNATC, priviţi-vă în oglindă!
 
Am acceptat acum câţiva ani colaborarea cu UNATC la solicitarea lui Sorin Botoşeneanu şi în contextul în care noul Rector al UNATC era Adrian Titieni, iar Decanul Facultăţii de Film Sorin Botoşeneanu. M-am dus să împart cu studenţii facultăţii de film experienţa mea în breaslă, să le povestesc despre lumea reală de dincolo de anii de şcoală şi despre greşelile mele, m-am dus să învăţ şi să mă îmbogăţesc cu perspectivele unor oameni tineri, cu soluţiile neconvenţionale pe care le pot ei propune şi cu speranţa sinceră că cei doi profesori şi profesionişti menţionaţi mai sus vor schimba în primul rând atitudinea din această şcoală mult prea închistată, prea înţepenită într-un sistem ruginit.

Am crezut sincer în perspectiva largă, modernă şi inovatoare a managerului Adrian Titieni şi am spus-o de fiecare dată când am avut ocazia.

Astăzi, Sorin Botoşeneanu nu mai este Decan, renunţând la funcţie în urma unui lung şir de hărţuiri pentru simplu motiv (cel puţin aşa se vede de la mine) că era "altfel" decât majoritatea profesorilor din această instituţie, că este prea apropiat de studenţi şi prea în afara sistemului instituţiei.

Astăzi, reformatorul Adrian Titieni este înghiţit de sistemul ruginit, dar încă extrem de puternic, este de nerecunoscut într-un discurs alambicat şi plin de vorbe goale, faţă de discursul extrem de articulat şi practic de acum câţiva ani.

Ce s-a întâmplat în aceşti câţiva ani, ce fel de modificări mentale se pot întâmpla celor dintr-o instituţie academică artistică astfel încât să asistăm la ceea ce se întâmplă acum în UNATC?

Cum se poate ca un întreg corp profesoral format din intelectuali de marcă ai teatrului şi filmului românesc să accepte tacit soluţii extreme de tipul "concedierii" / desfacerii contractului de muncă lectorului universitar Andrei Rus - pentru că a chestionat hibele instituţiei şi pentru că a îndrăznit să fie unul dintre cei mai dăruiţi profesori din instituţie, pentru că a reuşit să creeze un fenomen cum este Film Menu, în treacăt fie spus un fenomen asociat UNATC, un demers pentru care orice altă instituţie academică din lume i-ar fi mulţumit pentru beneficiul de imagine creat?

Cum se poate ca nimeni dintre profesorii "vechi" din instituţie să nu ia atitudine publică împotriva derapajelor conducerii UNATC (cu un amendament pentru profesorul Laurenţiu Damian care a demisionat din fruntea Senatului Universităţii)? Cum se poate ca profesorii mai tineri - ca vârstă şi ca dată a începerii activităţii didactice - să nu ceară socoteală conducerii şcolii pentru cele ce se întâmplă?

Cum se poate ca studenţii la o Universitate artistică cu o asemenea anvergură să nu aibă minimum de atitudine civică şi să rămână o magmă tăcută urmărindu-şi propriile interese, plecând spinarea pentru a-şi asigura spatele sau pur şi simplu complet dezinteresaţi de ceea ce se întâmpla în jurul lor?

Desigur că întrebările de mai sus pot fi extinse la ansamblul societăţii româneşti, iar eu cred că vestita schimbare generală despre care vorbim atât se poate face începând cu schimbări mici, schimbări morale, înlocuirea fierului ruginit cu oţel inoxidabil, dar trebuie începute din interior, degeaba le încearcă cei din exterior.

O schimbare de acest tip au încercat la UNATC câţiva oameni, prea puţini şi din păcate prea fragili în faţa unui zid înălţat în decenii de desconsiderare a celor care vin, a noului, decenii de lipsă de respect şi de interes faţă de "celălalt", decenii de adulaţie contagioasă a propriei persoane.

Îmi vor lipsi întâlnirile şi discuţiile cu studenţii de la UNATC, probabil că voi găsi alte canale prin care să dezbat şi să împart din experienţa mea şi să mă îmbogăţesc cu visele şi perspectivele tinerilor cineaşti, dar nu doresc ca de acum înainte să îmi fie asociat numele în nici un fel cu acestă instituţie şi cei care o conduc astăzi.

Susţin că sistemul trebuie reformat din interior şi că cei care sunt astăzi parte a conducerii UNATC, membrii corpului profesoral ar fi potrivit să se privească atent în oglindă şi să se întrebe dacă sunt chiar ei cei pe care-i văd.

(Ada Solomon, Producător de film)

Descarcă revista FILM MENU aici.



 Toate articolele despre Revista Film Menu


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Ada Solomon


Alte articole

 Cineclub Film Menu - Mods, Joachim Lepastier
 Lansarea numărului al 26-lea al revistei Film Menu, Comunicat de presă
 Lansarea numărului al 25-lea al revistei Film Menu, Comunicat de presă
 Comoara - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 30, Comunicat de presă
 Opiniile studenţilor UNATC despre activitatea didactică a lui Andrei Rus, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Revista Film Menu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer