Andrei Rus vs. conspiraţia mediocrilor

Îl cunosc pe criticul de film Andrei Rus din 2005, cînd era proaspăt student al secţiei de Comunicare Audio-Vizuală a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică. Seriozitatea, pasiunea şi talentul său critic erau impresionante. În anii care au urmat, am observat cu admiraţie cum Andrei a început să creeze cîteva lucruri esenţiale pentru filmul românesc. Le voi aminti, foarte pe scurt. A organizat întîi o retrospectivă cu filmele lui Alexandru Tatos, unul din cei importanţi cineaşti români. Devenit între timp cadru didactic la UNATC, a înfiinţat şi coordonat revista studenţească Film Menu, cu siguranţă cea mai importantă revistă de critică şi teorie de film care a existat vreodată în România (ediţia online poate fi consultată aici: https://filmmenu.wordpress.com ). Pe lîngă această revistă (care a devenit un reper absolut pentru toţi cei interesaţi în mod serios de arta filmului), Andrei a organizat, ani de zile, proiecţii gratuite de film la UNATC (unde se vizionau şi dezbăteau opere fundamentale din istoria filmului), a organizat proiecţii cu filmele româneşti recente unde studenţii se puteau întîlni şi discuta cu realizatorii, a coordonat apariţia în premieră naţională a unor cărţi esenţiale de teoria filmului (Robert Bresson şi Andre Bazin). Pe scurt, a făcut muncă de pionierat şi operă de educaţie publică, asta într-o ţară unde cultura audio-vizuală şi cinematografică lipseşte cu desăvîrşire. Adaug, deşi nu e esenţial, că Andrei a făcut toate aceastea fără să fie remunerat.
 
"Dar cînd eşti bun, suporţi consecinţele", spune un banc cinic românesc. De cîteva luni urmăresc, cu stupoare, cum împotriva lui Andrei Rus s-a dezlănţuit o adevărată conspiraţie a mediocrităţii (nu zic "a imbecililor", deşi e primul lucru care îţi vine în minte). Mai întîi, în mod nejustificat, rectorul Adrian Titieni a încercat să înjumătăţească tirajul revistei şi a provocat redacţiei Film Menu diverse alte mici mizerii despre care puteţi citi aici (agenda.liternet.ro/articol/19433/Comunicat/Scrisoare-publica-a-redactiei-Film-Menu-catre-Rectorul-UNATC-Adrian-Titieni.html) şi faţă de care am luat poziţie printr-un text trimis presei (agenda.liternet.ro/articol/19586/Radu-Jude/Scrisoare-deschisa-a-regizorului-Radu-Jude-Revista-Film-Menu-e-in-pericol.html ). Îmi amintesc cum domnul Titieni m-a sunat revoltat să îmi spună că nu e adevărat, că domnia sa nu vrea să suprime revista etc. A mai adăugat ceva aparent insignifiant, dar care, la nivel simbolic spune multe: domnia sa era foarte supărat pe faptul că Andrei Rus nu îl salută destul de respectuos atunci cînd se întîlnesc pe culoare! Las la o parte faptul că Andrei e unul din cei mai politicoşi oameni pe care îi cunosc şi subliniez doar ideea principală: pentru rectorul UNATC nu competenţa unui profesor contează, ci slugărnicia lui.
 
În timpul acestui scandal, Andrei Rus şi criticul de film Andrei Gorzo au amintit celor care nu ştiau un fapt arhicunoscut de cei care activează în industria de teatru şi film din România: faptul că profesorii din UNATC fac meditaţii pe bani grei cu unii candidaţi, iar apoi fac parte din comisiile de examen de la admitere (unde probele sînt eliminatorii). Fapt care explică, poate, de ce, din sutele de absolvenţi care au terminat acea facultate în ultimi douăzeci de ani, cineaştii valoroşi şi profesionişti pot fi număraţi pe degetele de la o mînă. (Textul lui Gorzo poate fi consultat aici: agenda.liternet.ro/articol/19629/Andrei-Gorzo/Despre-afacerea-Film-Menu-din-interior.html). În plus, Andrei şi alţi studenţi au denunţat o serie de texte antisemite, rasiste, xenofobe şi homofobe pe care profesori aflaţi în conducerea Universităţii le postau pe facebook (asimilat, în justiţia de la noi, spaţiului public). Mai precis, e vorba de domnii profesori Sergiu Anghel, Doru Ana şi Florin Zamfirescu. Despre textele astea a scris cîte ceva Iulia Popovici aici: adevarul.ro/cultura/teatru/rasismul-antisemitismul-ni-s-traditiile şi aici: adevarul.ro/cultura/teatru/rasismul-antisemitismul-ni-s-traditiile.
 
Evident că, dacă în ceea ce priveşte revista, mai treacă-meargă, acuzele astea i-au enervat foarte mult pe cei în cauză. Astfel că Andrei Rus a fost supus la presiuni de tot felul, care mai de care mai mizerabile. Întîi pe facebook, unde actorii (şi profesorii) Florin Zamfirescu şi Doru Ana l-au înjurat, insultat şi calomniat în mod repetat - dovedind, încă o dată, că talentul artistic nu ţine loc de moralitate, inteligenţă, bun-simţ şi cultură. Apoi, Andrei a fost chemat în Comisia de Etică a UNATC, urmarea fiind că s-a propus desfacerea contractului său de muncă, invocîndu-se "prejudicii de imagine" aduse Universităţii. Prejudiciile fiind, repet, denunţarea unor ilegalităţi şi abuzuri ale unora din conducere sau din corpul profesoral. Înţeleg că acelaşi lucru i se pregăteşte şi lui Andrei Gorzo, cel mai important critic de film din România, profesor şi el la UNATC.
 
Sper că domnul rector Adrian Titieni şi ceilalţi vor reveni asupra acestei decizii. Mă bazez pe "irizaţiile de umanitate" pe care le invoca domnia sa lăcrămînd la recenta gală UNITER. Şi mai sper că acest abuz va scandaliza opinia publică (vorbim de o instituţie de învăţămînt superior, totuşi) şi că alţi colegi cineaşti se vor solidariza public cu Andrei Rus. Îi invit să o facă.
 
Recent, am primit un email oficial din partea conducerii Facultăţii de Film prin care sînt invitat să conduc un atelier de regie de film cu studenţii. Într-o instituţie unde cineva de calitatea umană şi profesională a lui Andrei Rus este supus unor asemenea abuzuri nu am ce căuta.