Crime împotriva umanităţii şi o noapte eternă - Night Will Fall la One World Romania, 2015

 
Marţi, 17 martie 2015, a fost prima zi din cadrul festivalului de film documentar One World Romania şi a adus cu sine o serie de propuneri faine. Cum nu puteam fi în mai multe locuri în acelaşi timp, am ales documentarul Night Will Fall al lui Andre Singer. Ştiam că voi vedea o proiecţie şocantă şi dură. Dar nu mă aşteptam să privesc în pământ la unele scene din timpul proiecţiei pentru a-mi feri ochii şi, totodată, din pricina unui profund sentiment de ruşine înrădăcinat atât de adânc încât mi-a luat ceva timp să mi-l pot explica.
 
Night Will Fall are o poveste extrem de interesantă în spate. Este un film despre un film, mai exact un documentar despre realizarea documentarului German Concentration Camps Factual Survey, produs de Sidney Bernstein şi Alfred Hitchcock în anul 1945, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Ce este şi mai interesant este faptul că documentarul original al lui Bernstein a zăcut vreme de 70 de ani în arhivele Imperial War Museum din Londra, fără a fi niciodată proiectat în faţa publicului larg. În 2014 a fost finalizată restaurarea documentarului, iar Andre Singer a găsit în acesta inspiraţia pentru a produce un film profund, şocant dar, în acelaşi timp, cu o tentă filosofică extrem de interesantă. Deşi nu a fost prezentat publicului larg timp de 70 de ani, filmul lui Bernstein a servit drept probă esenţială în cadrul procesului de la Nürnberg când, pentru prima dată în istoria dreptului, o organizaţie (SS) a fost judecată şi condamnată penal.
 
Motivul pentru care filmul a fost ţinut departe de public a fost unul politic. La vremea respectivă, s-a considerat că asemenea imagini vor zgudui profund conştiinţa unei Germanii divizate şi deja zdrobite. Cum Războiul Rece deja îşi arata colţii, atât Marea Britanie cât şi SUA aveau nevoie de un nou aliat împotriva Rusiei, iar o Germanie cucerită şi docilă reprezenta alegerea perfectă. Dacă motivul politic are logică şi poate fi înţeles, el îşi pierde consistenţa în momentul în care vezi filmul lui Singer. Oprirea unui documentar care prezintă imagini şocante şi devastatoare pentru a nu zdruncina o societate deja fragilă are sens până în momentul în care vezi despre ce este vorba. După aceea, sensul se pierde. Filmul lui Singer este atât de şocant, atât de halucinant şi profund încât nicio raţiune politică, economică sau socială nu mai poate justifica nici arhivarea documentarului, nici crimele prezentate în el.
 
Night Will Fall împleteşte imagini din documentarul lui Bernstein cu interviuri ale supravieţuitorilor şi cu filosofia lui Singer. Este totodată o cruzime şi o ironie extremă faptul că în anul 2015 poţi sta comod într-o sală de cinema privind atrocităţi halucinante, greu de cuprins cu mintea şi mai greu de acceptat ca făcând parte din natura umană. Nu voi intra în prea multe detalii, pentru că oricât de bine aş mânui condeiul, ceea ce am văzut marţi este aproape imposibil de descris. Ceea ce pot spune este că Bernstein nu s-a sfiit să monteze imagini filmate de aproape ale victimelor din lagărele de concentrare, bărbaţi, femei şi copii. Iar Singer a redat aceste imagini cu precizie dar, în acelaşi timp, într-un mod mai blând în care a împletit interviuri şi explicaţii de natură istorică, pentru a diminua şocul vizual. Din câte am înţeles de la Andre Singer, care a avut amabilitatea să răspundă la întrebările spectatorilor după terminarea proiecţiei, documentarul original al lui Bernstein este format exclusiv din aceste imagini care au impactul unei bombe nucleare asupra conştiinţei umane. În filmul original al lui Bernstein, timp de 70 de minute, spectatorul priveşte atrocităţile de nedescris găsite în diferite lagăre de concentrare de către armatele britanice după terminarea celui de-al doilea Război Mondial: Bergen - Belsen, Dachau, Auschwitz, Buchenwald, Majdanek, Ebensee, etc.
 
Ceea ce este remarcabil la filmul lui Singer este faptul că reuşeşte să comute atenţia de la problematica principală, aceea a persecutării evreilor de către nazişti, la o problematică mult mai profundă şi care nu are absolut nicio raţiune de natură politică, religioasă sau economică: Răul intrinsec. Ideea lui Singer nu este de a arăta crimele produse împotriva evreilor. În mod special regizorul foarte rar pune etichete pe parcursul documentarului său. În schimb, ceea ce îşi doreşte Singer să reliefeze este că oricare dintre noi ar putea fi acolo, fie în postura de victima, fie în postura de călău. Astfel, Singer aduce în discuţie o problematică extrem de controversată: în anumite condiţii date, este capabilă orice fiinţă umană de a comite crime dincolo de orice imaginaţie? Răspunsul regizorului pare a fi un "da" răspicat.
 
Spuneam, în debutul acestui articol, că am privit Night Will Fall cu un profund sentiment de ruşine. Nu oroarea a ceea ce era proiectat m-a făcut să plec ochii în pământ, ci ruşinea. De ce ruşine? Pentru că văzând lucrurile de care sunt capabile alte fiinţe umane, ceva în interiorul tău îşi dă seama că disponibilitatea există în fiecare dintre noi. Suntem, în esenţă, bestii. Iar poleiala de civilizaţie cu care ne-am acoperit şi sub care ne ascundem acum este extrem de subţire şi oricând se poate rupe. German, rus, britanic, român, comunist, nazist, democrat sau fascist - toate acestea sunt etichete şi ele nu vin cu trăsături intrinseci de caracter. În fapt, natura umană cuprinde în profunzimea sa atât Răul cât şi Binele absolut iar manifestările depind de condiţii. În momentul în care realizezi că ai putea fi acolo, că ai putea fi capabil să faci ceea ce au făcut ofiţerii nazişti sau că ai putea suporta ceea ce au suportat victimele, atunci ruşinea este cel mai puternic sentiment care se naşte în tine.
 
Night Will Fall  este un documentar pe care fiecare dintre noi trebuie să îl vadă. Nu este drăguţ, nu este spectaculos. Este dur, taie până la os şi este greu de privit. Dar este un antidot la ceea ce înseamnă cruzimea umană. Fiecare dintre noi trebuie să îl vadă tocmai pentru fiecare dintre noi este capabil de aşa ceva. Şi doar prin identificare cu anti-modelul ne putem îndepărta de el şi putem conştientiza cu adevărat importanţa candorii şi a bunătăţii, precum şi fragilitatea echilibrului sufletesc uman.