Judy Florescu: Pe site-ul filmului se pot face donaţii pentru achiziţionarea de computere pentru şcoala în care s-a filmat A Goat for a Vote.
Jeroen van Velzen: Da, am cumpărat 15 computere pentru acea şcoală. Sunt computere foarte simple, dar avem pe cineva care se ocupă de mentenanţa lor. Elevii nu au mai folosit computere înainte, iar pentru ei să înveţe cum se foloseşte tastatura sau mouseul este fantastic. Tehnologia se dezvoltă de la zi la zi. În Africa există telefonie mobilă. Şi este păcat ca aceşti copii să nu intre în contact cu elemente care le vor marca viitorul şi le vor fi utile. În opinia mea, înfiinţarea unui laborator de computere este un lucru care îi va ajuta foarte mult.
J.F.: Au apreciat elevii acest lucru?
J.V.: Da, au apreciat.
J.F.: Aţi fost cu filmul la mai multe festivaluri internaţionale. Care a fost reacţia generală a publicului?
J.V.: A fost un foarte pozitivă. Ce cred că a plăcut publicului este simplitatea poveştii, faptul că nu este tragică. Multe filme despre Africa au tendinţa de a fi...
J.F.: Lacrimogene?
J.V.: Da. Şi concentrate mai multe pe conflicte armate, presiuni, război, sărăcie. Cred că filmul meu abordează nişte subiecte serioase, dar într-o manieră facilă, iar mesajul este transmis mai puternic în acest mod. Protagoniştii sunt elevi care au visuri, se distrează, compun muzică. Desigur că există un fundal de conflicte şi presiune politice, dar ei nu trăiesc în fiecare zi în aceste conflicte. Ei trăiesc ca şi noi. Au lucruri pe care vor să le facă. Şi ştiu că oamenii care văd filmul se vor regăsi în personajele lor. Aşadar, este frumos să aud că publicul consideră filmul ca fiind simplu, dar că subiectele abordate sunt serioase.
J.F.: În timpul filmărilor, vă mai amintiţi o anumită întâmplare cu care să vă identificaţi?
J.V.: Da, mă identific cu povestea fiecăruia dintre cei trei protagonişti ai filmului. Înţeleg neputinţa lui Harry de a vorbi în public, felul cum se blochează şi apoi îşi pierde toate ideile. Madeleine nu este sigură pe ceea ce vrea să spună, din frica de a nu fi luată în râs. Said se comportă ca un bărbat adevărat, sigur pe sine, dar este o mască, pe care el o foloseşte foarte bine. Când nu filmam, l-am văzut că era destul de nesigur pe sine. Ei sunt de fapt adolescenţi şi eu a trebuit să-i încurajez să nu se blocheze mereu. Sper că am păstrat echilibrul şi că i-am ajutat în mod egal. Dacă îl ajutam pe unul dintre ei mai mult, ceilalţi se supărau, aşa că a trebuit să mă împart între ei trei în acelaşi timp, pentru ca ei să se simtă în largul lor şi să-şi arată adevărata lor natură.
J.F.: Şi acum, după film, au rămas prieteni?
J.V.: Da, au fost prieteni dintotdeauna. Sunt foarte buni fiecare dintre ei, chiar şi Said, care intră mereu în bucluc. Când am organizat vizionarea filmului în Kenya, el se ascundea pentru că era căutat de poliţie, din cauza unui incident în care fusese implicat, o bătaie cu un alt băiat. Harry se luptă din greu pentru a supravieţui, nu are nici un ban. E dificil pentru mine să nu pot să fac nimic în mod direct pentru el, iar acest lucru mă afectează. Madeline este în ultimul an de liceu acum. Said şi Harry au terminat. Din păcate, Harry nu a obţinute rezultate prea bune la bacalaureat. A obţinut nota C -, iar din acest motiv guvernul nu-i poate acorda un împrumut pentru a merge la facultate. Said a obţinut o notă bună, dar el vrea să meargă în armată.
J.F.: Care este următorul dumneavoastră proiect?
J.V.: Următorul meu proiect este tot un film documentar în trei personaje despre supravieţuirea în Africa, despre puterea pe care o au oamenii de a trece peste încercări foarte grele.
J.F.: Ce fel de încercări?
J.V.: Unul dintre personaje este o femeie, care a fost vândută la o vârstă fragedă de tatăl său şi a fost obligată să aibă copii la 13 ani. Dar acum a terminat-o cu dominaţia masculină şi a devenit un exemplu de emancipare feminină. Ea trăieşte în deşert, unde locuiesc doar bărbaţi care fac săpături pentru pietre preţioase, iar ea are un bar în care vinde alcool, şi primeşte bani de la toţi bărbaţii pentru că toţi vor să bea acolo. Aşadar, ea îi domină într-un fel pe aceşti bărbaţi, în timp ce înainte ea era cea care fusese dominată.