Marko Sladojevic este The Serbian Lawyer. Atât în procesul intentat împotriva fostului preşedinte al Republicii Srspka, Radovan Karadzic, de la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, cât şi în filmul lui Aleksandr Nikolic, care documentează parte din munca şi dilemele lui Sladojevic din timpul perioadei în care acesta a fost avocatul unuia dintre cei mai faimoşi inculpaţi pentru crime de război de după Hitler şi Stalin.
Sârb născut şi crescut în Belgrad, emigrat în Olanda după bombardamentele NATO de la sfârşitul anilor '90 îndreptate împotriva oraşului său natal, Sladojevic a parcurs, în 20 de ani, drumul de la adolescentul care demonstra în stradă împotriva lui Milosevic, Karadzic, Mladic şi a tuturor celorlalţi lideri politici şi militari sârbi pe care îi considera responsabili pentru războaiele civile din fosta Iugoslavie, la avocatul de drept penal internaţional care îl apără pe Karadjic împotriva zecilor de acuzaţii de genocid şi alte crime de război prestate în timpul conflictului din Bosnia (1992-1995). A parcurs drumul de la certitudinea vinovăţiei unui mănunchi de bărbaţi plasaţi în vârful ierarhiilor la dubiul pe care îl naşte necesitatea profesională de a asculta toate părţile implicate, de a studia toate documentele disponibile, de a formula fraze bazate pe exclusiv pe dovezi, de a arunca în aer vagul acuzaţiilor generale şi numerelor infinit de mari pentru a construi acuzaţii precise pentru fapte clare comise împotriva unor victime particulare.
Sladojevic al anilor '90 trăia în atmosfera descrisă perfectă de frază spusă de unul dintre prietenii săi: "Around here, facts come only second after convictions". Sladojevic al anilor '2010 e un bărbat sofisticat, bântuit de reflexul de a pune semnul întrebării după orice propoziţie, spusă sau auzită.
Este, în primul rând, un caz de dezvoltare personală. Maturizare. Este, apoi, un caz de schimbare personală. Devenire. Este, în fine, un caz de om prins între lumi. Pe de o parte, aerul irespirabil al Iugoslaviei post-comuniste, mocnind de ură, de conflicte istorice, de diferenţe exacerbate, de apropieri îngropate. Pe de alta, aerul bio al lumii occidentale post-industriale, îngăduind apusuri luminoase, maşini silenţioase, cămăşi impecabile, laptops & Skype & you tube, radio-matinaluri politicoase, procese îndelungate, demonstraţii paşnice.
La mijloc, în no man's land-ul istoriei, câteva zeci de morţi ai căror călăi sunt liberi să se bucure de noua lume. Şi câţiva oameni care, asemenea lui Marko Sladojevic, încearcă să înţeleagă cum pot moravurile şi mijloacele noilor vremuri să facă dreptate în vechile timpuri. Cum pot valorile de azi să vindece rănile de ieri. Cum se pot împăca imaginile cadavrelor de atunci cu dorinţa de a nu mai sădi sămânţa care ar putea produce războaiele de mâine.
E justiţia new-age soluţia pentru crimele old-fashioned? Sunt crimele old? E justiţia soluţia?